Impactul psihologic al sistemelor automate de livrare a insulinei este extrem de important, afirmă medicul diabetolog Maria Antonescu-Paraipan. Astfel, gestionarea diabetului tip 1 nu este un sprint de o zi, ci un maraton al răbdării.
Chiar dacă mai este mult până la Ziua Mondială a Diabetului (marcată în fiecare an la 14 noiembrie), am ales să scoatem în evidență câteva puncte-cheie ale discuției pe care am purtat-o recent cu dr. Maria Antonescu-Paraipan (foto sus). Aceasta subliniază că algoritmul (din sistemele care livrează automat insulină) preia o parte din micro-deciziile constante pe care un pacient cu diabet zaharat de tip 1 (DZ1) trebuie să le ia zi de zi, noapte de noapte, oferindu-le pacienților o liniște sufletească greu de cuantificat în cifre.
Dr. Maria Antonescu-Paraipan este medic primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” București și Clinica Miramed București.
Formarea sa profesională a început la Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. Dr. N. C. Paulescu”, unde și-a însușit rigoarea clinică în cadrul rezidențiatului.
În prezent, gestionează cazuri complexe de diabet și urgențe metabolice în cadrul Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan”, colaborând în paralel și cu clinica Miramed.
Sistemele automate de livrare a insulinei (pompă, senzor şi algoritm) au devenit tot mai răspândite în ultimii ani. Care sunt, din experiența dvs. clinică, beneficiile concrete pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 1?
Sistemele automate de livrare a insulinei reprezintă, fără îndoială cel mai important salt tehnologic din ultimii ani în managementul diabetului de tip 1.
Din practica clinică, văd zilnic beneficii care depășesc simplii indicatori de laborator: pacienții beneficiază de o stabilitate glicemică mult mai mare, reducerea semnificativă a variabilității glicemice și a episoadelor de hipoglicemie, în special a celor nocturne; acestea din urmă reprezintă una dintre cele mai mari temeri ale pacienților și părinților.
Remarcăm creșterea timpului în intervalul țintă (TIR): pacienții cu DZ1 reușesc să mențină valorile glicemice în limitele optimizate pentru perioade mult mai lungi din zi.
Este extrem de important și impactul psihologic pe care îl au aceste sisteme. Algoritmul lor preia o parte din micro-deciziile constante pe care un pacient cu DZ1 trebuie să le ia zi de zi, noapte de noapte, oferind o liniște sufletească greu de cuantificat în cifre.
Care sunt limitele acestor sisteme și ce rol rămâne pacientului, de exemplu în calcularea carbohidraților la mese?
Chiar dacă sunt numite colocvial „pancreas artificial”, aceste sisteme sunt instrumente extrem de avansate, nu înlocuitori totali ai vigilenței umane. Ne putem confrunta cu limitele tehnologiei. Sistemele pot fi afectate temporar de erori de calibrare ale senzorului, întreruperi ale canulei sau întârzieri în absorbția insulinei.
Pacientul joacă un rol esențial. Algoritmul are nevoie de „partenerul” său uman pentru a lua decizii corecte. Rămâne în sarcina pacientului sau a aparținătorului calculul corect al carbohidraților, introducerea bolusului preprandial și gestionarea situațiilor speciale, cum ar fi efortul fizic intens sau episoadele de stres acut. Tehnologia nu elimină responsabilitatea, ci o face mult mai ușor de purtat.

Timpul în interval (TIR) a devenit un indicator central, alături de HbA1c. Cum au schimbat sistemele CGM modul în care vă urmăriți pacienții și luaţi decizii terapeutice?
Monitorizarea continuă a glicemiei (CGM) și indicatorul TIR (Timpul în Interval, de obicei 70 mg/dl – 180 mg/dl) au transformat radical consultul medical. În trecut, ne bazam aproape exclusiv pe HbA1c, care este o medie statică și poate masca oscilații periculoase (salturi mari de la hipoglicemie la hiperglicemie).
Astăzi, datorită rapoartelor generate de senzori, putem observa tipare orare, cum reacționează organismul la anumite alimente sau la activitatea fizică, iar deciziile terapeutice devin personalizate și adaptate stilului de viață real al pacientului.
Se discută tot mai mult, mai ales peste hotare, despre insulinele bazale administrate săptămânal. În SUA au apărut noi produse (insuline lente) care se administrează mai rar. Ce se ştie, până acum, despre eficacitatea și siguranța insulinelor lente de ultimă generație în diabetul de tip 1?
Insulinele bazale cu administrare o dată pe săptămână reprezintă o direcție fascinantă și extrem de așteptată în inovarea terapeutică. În diabetul de tip 1, studiile clinice evaluează cu maximă prudență profilul farmacocinetic și farmacodinamic al acestor molecule.
Deși datele arată o eficacitate comparabilă în menținerea controlului glicemic general cu insulinele bazale zilnice, standardul de siguranță în DZ1 este extrem de ridicat. Provocarea majoră în cazul unei insuline cu acțiune atât de lungă este gestionarea flexibilității și a potențialelor riscuri de supradozaj sau de variații imprevizibile ale sensibilității la insulină, cercetările concentrându-se pe protocoale riguroase de siguranță. 
Ce beneficii au insulinele bazale/lente? Ce alte direcții de cercetare în privința insulinelor bazale vi se pare promiţătoare la momentul acesta?
Insulinele bazale moderne oferă un fond glicemic stabil, fără un vârf pronunțat de acțiune, ceea ce reduce considerabil riscul de hipoglicemii (în special cele nocturne) și aduce o predictibilitate mai mare în viața de zi cu zi a pacientului.
Pe lângă insulinele săptămânale, cea mai entuziasmantă direcție este reprezentată de dezvoltarea insulinelor „inteligente” (cu răspuns la glucoză). Aceste molecule inovatoare sunt concepute să se activeze atunci când nivelul glicemiei crește și să își reducă activitatea automat pe măsură ce glicemia scade, imitând aproape perfect fiziologia unui pancreas sănătos.
Aveți timp să participați la congrese și manifestări științifice în specialitatea Diabet, nutriţie, boli metabolice?
Pentru mine, participarea la congresele naționale și internaționale de referință nu este doar o activitate pe agenda profesională, ci o necesitate absolută. Diabetologia este unul dintre cele mai dinamice domenii medicale, unde tehnologia, ghidurile și opțiunile farmacologice se schimbă de la un an la altul. Consider că datoria mea față de pacienți este să fiu mereu la curent cu cele mai noi dovezi științifice, pentru a le putea aduce inovația direct în cabinet, într-un mod sigur și eficient.
Care au fost cele mai importante noutăți prezentate la astfel de congrese în domeniu tehnologiei şi al tratamentului diabetului de tip 1?
Ultimele manifestări științifice majore au adus în prim-plan câteva direcții remarcabile. Trecerea spre sisteme și mai autonome care necesită intervenții minime din partea utilizatorului reprezintă una din principalele tendințe în momentul de față.
De asemenea, se pune accentul pe o integrare a datelor din senzori (de monitorizare continuă a glucozei – n.red.) cu alte dispozitive smart și platforme de telemedicină care permit o analiză și o comunicare fluidă între medic și pacient. 
Ce ne puteți spune despre terapiile de întârziere a debutului diabetului de tip 1? Sunt ele promiţătoare? Ce arată cele mai recente cercetări?
[Întârzierea debutului diabetului de tip 1] Reprezintă fără exagerare cel mai optimist și revoluționar capitol din diabetologia contemporană. Până nu demult, intervenția medicală începea doar după debutul clinic manifest al bolii. Astăzi, prin screeningul pentru autoanticorpi specifici la rudele de gradul întâi ale pacienților cu DZ1, putem identifica stadiile incipiente (asimptomatice) ale bolii.
Terapiile imunomodulatoare (cum sunt anticorpii monoclonali) au demonstrat în studii clinice că pot întârzia debutul clinic al diabetului de tip 1 cu mai mulți ani. Acest „timp câștigat” este de o valoare imensă, ferindu-i pe copii de debutul acut al cetoacidozei și oferindu-le ani prețioși de copilărie fără dependență zilnică de insulină.
Ce sfat le-ați da pacienților cu DZ1 şi familiilor acestora, în special părinţilor copiilor nou diagnosticați, care se simt copleșiți de volumul de informații cu privire la tehnologia folosită în gestionarea diabetului de tip 1?
Cel dintâi sfat pe care îl dau din suflet părinților și pacienților este să își acorde timp. Nimeni nu trebuie să le știe sau să le stăpânească pe toate din prima zi. Gestionarea diabetului de tip 1 nu este un sprint de o zi, ci un maraton al răbdării și al adaptării.
Tehnologia – oricât de sofisticată ar părea la început – este acolo să-i ajute, nu să-i încurce. Nu trebuie să devină sclavi ai ecranelor sau ai cifrelor, ci să folosească aceste instrumente ca pe niște plase de siguranță.
Cel mai important este să construiască o relație de echipă deschisă și sinceră cu medicul diabetolog curant și să își amintească mereu un lucru fundamental: în spatele fiecărui număr de pe ecran sau al fiecărui grafic se află un om minunat, un copil plin de potențial, care are dreptul la o copilărie fericită și la un viitor fără limite.
Diabetul cere disciplină, dar nu definește niciodată limitele a ceea ce poți realiza în viață.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe