La finalul lunii octombrie 2026, conferința de Medicină Psihosomatică a reunit specialiști din multiple domenii medicale și conexe, într-un cadru interdisciplinar dedicat uneia dintre provocările fundamentale ale medicinei contemporane: înțelegerea pacientului în complexitatea sa biologică, psihologică și socială. 

Organizatori au fost: Disciplina Medicală II de la Cluj-Napoca și Societatea de Medicină Biopsihosocială/președinte prof. univ. dr . Dan Dumitrașcu, în parteneriat cu UMF „Iuliu Hațieganu”, UBB, Spitalul Clinic de Urgență Cluj-Napoca. 

Diversitatea temelor abordate a reflectat amploarea domeniului psihosomatic, de la relația dintre sănătatea fizică și cea mintală, comunicarea medic–pacient și calitatea vieții, până la burnoutul profesional, vulnerabilitățile psihologice asociate bolilor cronice și rolul noilor instrumente digitale în practica medicală. 

Prof. dr. Ion Bruckner a fost invitatul special al manifestării științifice

Invitat special al manifestării a fost prof. dr. Ion Bruckner, care a susținut o lucrare dedicată abordării biopsihosociale în medicina internă. Cu alte cuvinte, medicina actuală între ce s-a schimbat (progresul tehnic ridicat pozitiv și negativ deopotrivă; diagnostic mai rapid, tratament personalizat, digitalizare masică, inteligența artificială tot mai mult prezentă în viața profesioniștilor și nu numai,  telemedicina...) și ce nu s-a schimbat (populația care trebuie îngrijită, oameni singuri sau cu rude plecate peste hotare, oameni neinformați...), dar și ce ar trebui să rămână neschimbat (relația medic-pacient, abordul holistic al pacientului, anamneza...). Soluții? Munca în echipă, apelul la psiholog sau psihiatru unde se impune. Cheia succesului profesional se regăsește în onestitate, empatie, acceptarea altor păreri. 

Dimensiunea psihologică devine tot mai importantă

O primă direcție tematică a vizat interdependența dintre sănătatea fizică și cea mintală. Comunicările despre vulnerabilitățile psihiatrice post-transplant hepatic, particularitățile psihosociale ale pacienților vârstnici cu boli inflamatorii intestinale și influența stilului de viață asupra anxietății au readus în atenție faptul că evoluția unei afecțiuni nu poate fi înțeleasă exclusiv prin parametri clinici și biologici. 

Dimensiunea psihologică devine cu atât mai importantă în cazul pacienților cu boli cronice, al celor supuși unor intervenții medicale majore sau al persoanelor vârstnice, pentru care adaptarea la boală, resursele personale, suportul familial și calitatea vieții pot influența semnificativ parcursul terapeutic.

În aceeași sferă s-au înscris prezentările dedicate rezilienței la adolescenți și eficienței intervențiilor de hipnoterapie în îmbunătățirea răspunsului uman, teme care au evidențiat importanța identificării resurselor psihologice și a intervențiilor complementare în sprijinul sănătății. Alt nucleu important al conferinței a fost reprezentat de comunicarea în relația medic–pacient și în cadrul echipelor multidisciplinare. 

Comunicarea, o componentă esențială a continuității îngrijiri

Prezentarea dedicată comunicării eficiente în echipa multidisciplinară în cazul pacientului cu demență și al aparținătorilor a evidențiat complexitatea îngrijirii acestor pacienți și necesitatea unei colaborări coerente între profesioniștii implicați. În astfel de situații, comunicarea nu este doar un mijloc de transmitere a informației, ci o componentă esențială a continuității îngrijirii și a susținerii familiei. Tot în această direcție s-au înscris temele privind încheierea relației medic–pacient și abordarea balintiană a bolilor psihosomatice. Ambele au readus în discuție dimensiunea umană a profesiei medicale, importanța limitelor profesionale, a empatiei și a înțelegerii relației terapeutice.

Comunicarea eficientă presupune nu doar competență profesională, ci și disponibilitatea de a asculta, de a înțelege suferința și de a construi un parteneriat terapeutic bazat pe încredere. În mod firesc, atenția participanților s-a îndreptat și asupra profesioniștilor din sănătate. Temele de genul între empatie și epuizare, epuizarea profesională în rândul personalului medical... au abordat o realitate tot mai prezentă în sistemele medicale, dificultatea menținerii echilibrului între implicarea emoțională în suferința pacientului și protejarea propriei sănătăți psihice. 

Empatia și relația terapeutică

Empatia este indispensabilă relației terapeutice, dar expunerea constantă la suferință, presiunea responsabilității, suprasolicitarea și resursele instituționale insuficiente pot favoriza epuizarea profesională. În acest context, sănătatea medicului și a celorlalți profesioniști din sistemul sanitar nu mai poate fi considerată o problemă secundară, ci o condiție importantă pentru calitatea și siguranța îngrijirii medicale.

Conferința a inclus și teme cu o importantă dimensiune preventivă și educațională. Barierele în alfabetizarea medicală privind HPV și implementarea unui program hibrid de screening și vaccinare anti-HPV au evidențiat necesitatea unor strategii accesibile de informare și prevenție, adaptate nevoilor populației. 

Rolul medicului de familie în depistarea și diagnosticarea tulburării de anxietate socială la adolescenți a completat această perspectivă, subliniind importanța identificării timpurii a problemelor de sănătate mintală și a colaborării dintre medicina de familie, specialitățile clinice și serviciile de sănătate mintală. 

În același registru al adaptării medicinei la noile realități s-a înscris prezentarea privind AccelRare, instrument digital accesibil medicilor pentru prediagnostic și diagnostic diferențial în bolile rare. Tema a ilustrat potențialul soluțiilor digitale de a sprijini procesul clinic și de a facilita orientarea diagnostică în patologii complexe.

O notă aparte a fost adusă de teme precum limerența (termen relativ tânăr, pus în circulație de psiholoaga Dorothy Tennov în cartea Love and Limerence, 1979, prezentată de la cauze tratament , particularitățile psihologice ale atașamentului și abordarea relațiilor afective intense, dar și de perspectiva interdisciplinară asupra raportului dintre boală și creație artistică, ilustrată prin tema Van Gogh – boală și artă. Sunt abordări care au demonstrat că medicina psihosomatică nu se limitează la granițele specialităților medicale, ci dialoghează cu psihologia, psihiatria, arta și științele umaniste, încercând să înțeleagă mai profund experiențele individuale ale suferinței.

Prin multitudinea și diversitatea subiectelor, conferința de Medicină Psihosomatică a oferit o perspectivă amplă asupra medicinei contemporane și a provocărilor sale. Cu o singură și clară concluzie, boala nu este doar un eveniment biologic, ci o experiență care implică întreaga persoană.

Organizată de prof. univ. dr. Dan Dumitrașcu și reunind specialiști din multiple domenii, manifestarea a reafirmat valoarea dialogului interdisciplinar și necesitatea unei medicine care să integreze progresul științific cu empatia, comunicarea și respectul pentru individualitatea pacientului. Medicina psihosomatică ne (re)amintește că a trata o boală înseamnă, înainte de toate, a îngriji un om.