Medicina presupune o permanentă colaborare între specialitățile medicale, iar tot mai multe studii internaționale demonstrează faptul că o colaborare bună din partea medicilor crește șansele ca pacientul să identifice un tratament personalizat cu rezultate optime. Având la bază aceste aspecte, Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România (CMR) are o serie de reglementări importante în ceea ce privește colaborarea cu alți profesioniști. Aceste dispoziții sunt obligatorii pentru medici, iar nerespectarea lor poate atrage răspunderea acestora.

În conformitate cu art. 19 alin. (1) din actul menționat, „interacțiunile profesionale ale medicului cu alți medici sau profesioniști din domeniul sănătății trebuie să fie bazate pe colaborare, sprijin și respect reciproc, toleranță și nediscriminare”. De asemenea, profesionistul din sectorul medical care recomandă pacientului să ceară o opinie medicală de la un coleg de breaslă trebuie să-i pună la dispoziție, acestuia din urmă, toate datele medicale de care dispune – analize medicale, dar și alte documente care pot contribui la rezolvarea problemei de sănătate a pacientului.

Textul de lege mai stabilește și faptul că această colaborare între profesioniști nu trebuie să afecteze autonomia decizională a medicului curant. Recomandările altor doctori implicați în îngrijire nu trebuie urmate în mod obligatoriu, ele servesc doar ca opinii suplimentare care să ajute la identificarea unei conduite terapeutice. Se subliniază astfel, ideea de conservare a independenței profesionale, chestiune importantă chiar și în acele cazuri de malpraxis medical. Astfel, în ipoteza unei erori, medicul curant nu va putea să invoce, în vederea exonerării de răspundere, faptul că decizia a fost luată ca urmare a unui consult realizat de un confrate.

În același timp, Codul de Deontologie Medicală al CMR stabilește faptul că modalitatea de comunicare „interdisciplinară trebuie să fie clară, completă și promptă, asigurând continuitatea și coerența actului medical”. Așadar, se pune pe primul loc interesul pacientului, fiind necesar ca această cooperare să fie continuă (deci fără întreruperi nejustificate), astfel încât actul medicul să fie unul performant.