Potrivit unui studiu național realizat de Colegiul Medicilor din România, 60% dintre medicii rezidenți participanți declară că au nevoie de cursuri de comunicare cu pacienții. 

Șase din zece medici rezidenți care au răspuns la studiul realizat de Colegiul Medicilor din România (CMR) declară că au nevoie de o pregătire suplimentară pentru a comunica mai bine cu pacienții și aparținătorii acestora. 

Este una dintre principalele concluzii ale cercetării sociologice desfășurate la nivel național în 2026, care a analizat modul în care medicii rezidenți își evaluează propriile competențe de comunicare, provocările întâlnite în relația cu pacienții și nevoile de formare în acest domeniu, se precizează într-un comunicat de presă al CMR.

Rezultatele evidențiază o schimbare importantă de perspectivă în rândul noii generații de medici: pregătirea medicală nu mai este privită exclusiv prin prisma cunoștințelor și competențelor clinice, ci și a capacității de a construi o relație de încredere cu pacientul.

Comunicarea unui diagnostic dificil, explicarea opțiunilor de tratament, gestionarea emoțiilor pacienților și a situațiilor tensionate sunt provocări concrete ale practicii medicale. Tocmai de aceea, medicii rezidenți semnalează necesitatea introducerii unor cursuri aplicate, care să îi pregătească pentru aceste situații.

Șase din zece rezidenți solicită mai multă pregătire în comunicare

Potrivit studiului, aproximativ 60% dintre medicii rezidenți declară că resimt o nevoie ridicată sau foarte ridicată de a urma cursuri specializate de comunicare. Doar 16% apreciază această nevoie ca fiind scăzută, în timp ce 22% adoptă o poziție neutră.

Datele arată că dezvoltarea abilităților de comunicare nu este percepută de tinerii medici ca un element secundar al pregătirii profesionale, ci ca o componentă necesară pentru desfășurarea activității clinice și pentru îmbunătățirea relației cu pacienții.

Cu cât avansează în rezidențiat, cu atât medicii conștientizează mai mult nevoia de formare în raport cu comunicarea medic-pacient

Unul dintre rezultatele relevante ale cercetării este că experiența clinică nu diminuează nevoia de pregătire în comunicare, ci o accentuează.

Astfel, proporția celor care declară o nevoie ridicată de formare crește de la 61,5% în anii 1–2 de rezidențiat, la 64,8% în anii 5–6.

Interacțiunea directă cu pacienții, gestionarea cazurilor complexe și comunicarea în situații dificile îi determină pe medicii rezidenți să acorde o importanță tot mai mare competențelor relaționale.

Pediatria, Oncologia, Psihiatria, Medicina de Familie și ATI, printre specialitățile cu cea mai mare nevoie de formare în comunicare

Nevoia de pregătire în comunicare este deosebit de pronunțată în specialitățile care presupun interacțiuni frecvente și complexe cu pacienții sau cu familiile acestora.

În pediatrie, oncologie, psihiatrie, medicina de familie și anestezie și terapie intensivă (ATI), proporția răspunsurilor care indică o nevoie ridicată de formare depășește, potrivit studiului, praguri de 65–70%.

Cererea crescută se menține uniformă în majoritatea centrelor din țară, infirmând ipoteza unei probleme de ordin local. 

Nevoia ridicată de pregătire în comunicare este exprimată mai frecvent de către respondente de sex feminin (64,2%), comparativ cu respondenții bărbați (52%). Femeile medic rezident indică într-o proporție mai mare o nevoie foarte ridicată de formare în comunicare, comparativ cu bărbații (32,8% față de 25,2%). În schimb, 26,2% dintre bărbați consideră că au o nevoie scăzută de pregătire în acest domeniu, procent de peste două ori mai mare decât cel înregistrat în rândul femeilor (12,7%). Aceste diferențe evidențiază percepții distincte asupra importanței dezvoltării competențelor de comunicare în practica medicală.

63% dintre respondenți își apreciază pozitiv abilitățile de comunicare, dar numai 13,1% dintre aceștia consideră că le stăpânesc foarte bine

Deși majoritatea medicilor rezidenți au încredere în propriile abilități de comunicare, autoevaluarea relevă și limitele acestei percepții.

63% dintre respondenți consideră că abilitățile lor de comunicare sunt eficiente în mare sau în foarte mare măsură. Totuși, aproape jumătate dintre participanți (49,7%) aleg varianta „în mare măsură”, iar numai 13,1% optează pentru „în foarte mare măsură”.

În același timp, 30,4% dintre rezidenți oferă un răspuns neutru atunci când își evaluează competențele de comunicare.

Aceste rezultate subliniază importanța unor mecanisme de evaluare și feedback, care să îi ajute pe tinerii medici să își identifice punctele forte și domeniile în care au nevoie de pregătire suplimentară.

Formarea în comunicare, o nevoie exprimată de medicii rezidenți, o concluzie și o cerință a Colegiului Medicilor din România 

Concluziile capitolului dedicat comunicării medicale din studiul realizat de Colegiul Medicilor din România evidențiază necesitatea consolidării pregătirii medicilor rezidenți în acest domeniu, prin introducerea unor module de formare aplicată, adaptate provocărilor întâlnite în practica clinică.

„Integrarea unor cursuri de comunicare în pregătirea medicilor rezidenți, într-un format inovativ, alături de metode obiective de evaluare și mecanisme de feedback periodic, pot contribui la creșterea calității actului medical, la prevenirea situațiilor conflictuale și a riscurilor asociate deficiențelor de comunicare, precum și la consolidarea relației de încredere dintre medici, pacienți și aparținători”, a declarat prof. dr. Cătălina Poiană, președinta Colegiului Medicilor din România.