Într-o epocă în care profesiile sunt privite tot mai mult prin prisma performanței profesionale, a statisticilor și a rezultatelor instant, rare sunt mărturiile care vorbesc despre vocație, despre primii pași în profesie, despre responsabilitate oriunde te-ai afla și, nu în ultimul rând, despre drumul lung al formării unui specialist. Profesia în sine lasă puțin timp pentru rememorări și reflecții. Mulți dintre cei care au fost în slujba celor suferinzi au ales și aleg să-și păstreze memoriile doar pentru ei înșiși. Pe de altă parte, când unul găsește timp, putere și motivație de a-și pune ordine în gânduri și de a le așterne pe hârtie, câștigul este dublu. Este câștigul literaturii memorialistice și al comunități. 

Volumul Alb și Negru. Medic în Valea Jiului, de Petru Adrian Mircea, ne introduce în medicina practicată într-un anumit loc și într-o anumită perioadă, Uricaniul în esență. În principal este vorba și despre importanța de a fi om, de a fi medic, fapt recunoscut de însuși autorul: „Voi socoti mereu că experiența mea câștigată la Uricani a contat pentru întreaga mea viață de medic. (...) A fost o lecție de medicină, de medicină practică, Uricaniul”. 

Apărută la Editura Școala Ardeleană, lucrarea este mai mult decât povestea începutului unei cariere la sfârșitul internatului. Este mărturia unei generații de medici formați în spiritul datoriei, pentru care profesia nu ia sfârșit odată cu sfârșitul programului de lucru. Este o asumare deplină, o disponibilitate de a educa prin experiențe trăite, dar și de a oferi răspunsuri suferinței. Regăsim în ea mărturii despre prima zi la dispensar, despre medicina fără aparatură de specialitate, despre gărzile, minerii și familiile lor, vizitele la domiciliu, mentori și colegi. 

Sunt prezentate, de asemenea, primele satisfacții profesionale, drumul înainte și felul în care experiența i-a influențat întreaga carieră. Nu avem însă de-a face numai cu autobiografia prof. dr. Petru Adrian Mircea, ci și cu o recuperare a memoriei unei epoci și a unui mod de a practica medicina. Pentru generațiile tinere de medici, dar și pentru cititorii neavizați, o asemenea carte oferă o perspectivă pe care manualele și tratatele nu o pot transmite. 

Volumul este întregit de ilustrațiile artistei vizuale Hermina Csata, lucrări ale căror prezență depășește rolul unei simple însoțiri grafice. Sensibile și expresive, acestea ilustrează nu doar episoade narative, ele deschid un dialog subtil și febril cu textul, amplificând emoția și invitând cititorul la reflecție. Artista surprinde atmosfera Văii Jiului, fragilitatea condiției umane, demnitatea oamenilor pe care autorul i-a întâlnit de-a lungul începutului său de carieră. Fiecare imagine adaugă o nouă dimensiune memoriei, transformând experiența lecturii într-una în care cuvântul și desenul se completează reciproc, sporind valoarea întregului demers memorialistic.