Profesorul Carol Stanciu este o personalitate inconturnabilă a gastroenterologiei românești, președinte de onoare al Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie și membru de onoare  al Academiei Române. Ajuns la o vârstă patriarhală care stârnește admirație, profesorul a făcut foarte bine că a publicat în colecția „Jurnale, memorii, corespondență” a Editurii Academiei Române, propria sa carte de amintiri. A decis să o publice sub un titlu foarte incitant: Privind înainte, gândind îndărăt! Mărturii, memorii, conferințe. Este un titlu care exprimă decizie, logică și sinceritate, caracteristici bine-cunoscute ale profesorului Stanciu.

 S-ar fi putut formula și invers: gândind înainte-privind îndărăt, dar autorul și-a ales minuțios ordinea și semnificația cuvintelor. Și cum bine enunță autorul în preambul, citând pe Eugen Simion: „există un timp al trăirii și un timp al mărturisirii!”. Și așterne totul pe hârtie după spusele lui IC Brătianu: „lucrurile care nu se spun, se uită”(vezi preambulul). Bine-cunoscutul medic și universitar ieșean, cu rădăcini transilvane, povestește aspectele cele mai importante ale vieții sale, iar autobiografia sa este ilustrată cu fotografii semnificative și selecționate cu discernământ.

Scrieri cu talent și umor

Anii copilăriei și ai formării sunt descriși cu talent și ici-colo cu umor. Foarte importante sunt paginile care prezintă realizările sale profesionale, legate de munca de pionierat în domeniul manometriei digestive, elaborarea de manuale de reper în literatura noastră medicală, activitatea în cadrul Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie, dar și a Organizației Mondiale de Gastroenterologie, ca și realizările ca rector la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.

Impresionante sunt mesajele de salut și prietenie ale colaboratorilor, colegilor, confraților. Sunt rânduri scrise de discipoli, mentori, prieteni, scoțând în relief calitățile umane ale profesorului Carol Stanciu. Deși este greu să aleg vreunul dintre acestea, redau mesajul profesorului Dumitru Dumitrașcu, decanul de vârstă al gastroenterologilor români: „Abordările de interes prietenesc sunt totdeauna legate de aspecte mai profunde și mai cu răsunet, pentru că legătura dintre oameni se face în cea mai mare măsură prin prietenie. Cu colegul Carol Stanciu m-am cunoscut după ce se întorsese din străinătate, unde avusese șansa fericită de a lucra într-o clinică cu profil științific comun cu cel pe care îl fructifica aici acasă. În prezent el este tot  același pe care îl cunosc, privitor atât la competență, cât și la omenie. Vârsta pe care a împlinit-o în mod colorat i-a lăsat amintiri care nu se vor șterge niciodată.  Îi doresc  cât mai mulți ani care să îi dea satisfacțiile pe care le-a meritat. La Mulți Ani! îi spun cu toată prietenia”.

Important este că vedem din aceste pagini prețuirea de care se bucură Carol Stanciu în rândul celor cu care a interacționat, în țară și străinătate.

Conferințe pe teme umaniste

Ultima parte a cărții cuprinde conferințe pe teme umaniste, susținute la diverse conferințe. Este bine că au fost adunate în volum, era păcat să se piardă. Textul acestor conferințe arată erudiția și solida cultură umanistă a profesorului Stanciu. Ne dăm seama parcurgându-le, de complexitatea personalității sale. 

Ultimele pagini înșiră lista impresionantă de lucrări publicate de autor, într-o vreme când cercetarea se făcea serios, informația circula, greu iar țara era izolată și nu exista pletora de reviste care publică rapid contra cost.

Iată o carte care ni-l aduce mai aproape pe distinsul corifeu al gastroenterologiei românești, Carol Stanciu.