Generând o proporţie semnificativă din morbi-mortalitatea cardiovasculară, ateroscleroza este un subiect important, căruia îi sunt dedicate manifestări medicale, precum recentul curs PROVAS desfășurat în colaborare cu Societatea Română de Cardiologie (27 octombrie). Scopul lor este îmbunătăţirea practicii medicale pentru asigurarea protecţiei vasculare cât mai eficiente.

În contextul creșterii prevalenţei bolii aterosclerotice cardiovasculare manifeste, apărută precoce, o afecţiune despre care se vorbește mai mult în ultimii ani este hipercolesterolemia familială. Aceasta este cea mai comună afecţiune monogenică cu transmitere autozomal dominantă la om. Cel puţin în forma heterozigotă, boala nu este atât de rară pe cât se credea. Actualităţile de tratament ale acesteia includ, pe lângă măsurile de schimbare a stilului de viaţă și tratamentul hipolipemiant agresiv, asocierea aspirinei la pacienţii cu boală aterosclerotică cardiovasculară manifestă sau la bărbaţii cu vârsta peste 55 ani și cu factori de risc cardiovasculari.

Opţiunile terapeutice hipolipemiante pentru hipercolesterolemia familială heterozigotă, forma mai frecventă din practica clinică, includ statină în doza maxim tolerată, ezetimib, inhibitori de PCSK9 (alirocumab) și terapii adiţionale încă în studiu, precum lomitapid, acidul bempedoic sau evicumab.

Rolul antiinflamator al medicaţiei hipolipemiante

Efectul antiinflamator al medicaţiei hipolipemiante cu statine, ezetimib, fibraţi și, mai nou, inhibitori de PCSK9 este bine cunoscut. Pentru pacienţii cu boală cronică renală (BCR) stabili, cu un nivel scăzut al inflamaţiei sistemice, se recomandă continuarea medicaţiei hipolipemiante cu scopul menţinerii nivelului scăzut al inflamaţiei și prevenirii aterosclerozei.

Pentru cei cu afectare aterosclerotică potenţial evolutivă către un eveniment trombotic, instabili, dar cu nivel scăzut al inflamaţiei sistemice, se recomandă asocierea medicaţiei antitrombotice. În final, pacientul cu BCR și nivel crescut al inflamaţiei poate beneficia de tratamente cu rol antiinflamator (colchicina și/sau anti­corpi monoclonali precum canakinumab).

Perspectiva reumatologului asupra aterosclerozei

Riscul cardiovascular al pacienţilor cu boli autoimune pare a fi mai crescut decât în populaţia generală în contextul inflamaţiei sistemice asociate. Acesta este mai bine documentat în poliartrita reumatoidă, unde se cunoaște că bolile cardiovasculare sunt de 1,5 ori mai frecvente decât în populaţia generală, și mai controversat în patologii precum spondilita anchilozantă sau artropatia psoriazică, pentru care există date contradictorii. Tratamentul corect condus al acestor boli autoimune pare că diminuează și riscul cardiovascular, un rol în acest sens având medicaţia anti-TNF-afla.

Triada ateroscleroză-infarct miocardic-tromboza ventriculară stângă

Întâlnită mai frecvent ca o complicaţie a infarctului miocardic, tromboza intraventriculară stângă se tratează, conform recomandărilor ghidului de STEMI al Societăţii Europene de Cardiologie din 2017, cu anticoagulante orale de tip antivitamină K (AVK) pentru o durată de maximum șase luni. După anul 2017, au început să apară din ce în ce mai multe date privind eficacitatea și siguranţa similară între AVK și anticoagulantele orale noi, dar acestea au fost obţinute din raportări de cazuri, serii de cazuri și studii retrospective mici.

Singurul studiu randomizat care a comparat warfarina cu rivaroxaban, publicat în 2021, este No-LVT, care a indicat rate ușor mai crescute de rezoluţie a trombozei cu rivaroxaban, cu o rată mai mică de complicaţii. Limitarea studiului este dată însă de numărul redus de cazuri incluse (79 de pacienţi).