Doar două crize de bronho­pneumopatie cronică obstructivă (BPOC), numite exacerbări, cresc cu 80% riscul de deces al românilor. Sunt elemente care completează tabloul fatidic imprimat de BPOC, o boala cronică care este și rămâne o afecţiune medicală gravă. Ea reprezintă a treia cauză de deces la nivel global și deseori este asociată cu complicaţii  cardiovasculare.

În contextul Zilei Mondiale a BPOC, în noiembrie 2023, Societatea Română de Pneumologie (SRP) a tras un semnal de alarmă privind impactul negativ major al acestei patologii asupra vieţii pacienţilor și a întregului sistem de sănătate din România. Sperăm ca semnalul nostru să fie auzit de autorităţi, deoarece, adesea, viaţa acestor bolnavi pivotează în jurul exacerbărilor. 

Exacerbarea este, de fapt, o perioadă în care simptomele se agravează sau apar simptome noi: tusea se intensifică, devine productivă și purulentă, iar dispneea se accentuează până când pacientul obosește la cele mai mici eforturi. În unele cazuri se ajunge la oxigenoterapie, ventilaţie non-invazivă și ulterior la intubaţie în serviciile de ATI. Toate acestea pot să se instaleze în ore sau zile, așa cum și infarctul miocardic poate fi exploziv sau temporizat.

Exacerbările sunt responsabile, la nivel global, de 50-75% din costul serviciilor de asistenţă medicală. Prevenirea sau reducerea numărului exacerbărilor severe poate avea un impact pozitiv major asupra costurilor, mai ales că spitalizarea reprezintă și cea mai importantă componentă a costului unei exacerbări BPOC. Aproape 50% din costurile legate de BPOC din Europa sunt cauzate de  spitalizări.

Costurile indică anvergura bolii

În România, BPOC are un impact important asupra populaţiei generale, 8,3% dintre români (aproape unul din zece români) fiind diagnosticaţi cu această boală. O analiză preliminară făcută de SRP arată că, la nivelul unui an calendaristic, peste 60% dintre pacienţi au o durată a spitalizării de cel puţin cinci zile, iar o proporţie semnificativă depășește opt zile. De asemenea, pacienţii cu BPOC severă stau mai multe zile internaţi la terapie intensivă comparativ cu alte patologii. Dacă privim costurile, realizăm anvergura acestei boli.

România cheltuie, anual, aproximativ 220 de milioane de lei pentru 81.000 de cazuri de spitalizare, continuă și de zi. Suma reprezintă 1% din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Peste 30% dintre cazurile cu diagnostic principal de BPOC, luate în evidenţă la nivel de spital, s-au prezentat la consult din cauza unei exacerbări acute. Desigur, sunt mulţi factori de risc responsabili de apariţia și progresia 
acestei afecţiuni, precum tabagismul sau poluarea. Ceea ce respirăm poate influenţa decisiv sănătatea noastră.

Risc dublu de infarct

Din păcate, atât la nivel mondial, cât și în România, problemele legate de calitatea aerului sunt în creștere. În acest context, având factori de risc comuni, nu este de mirare de ce unul din patru pacienţi este diagnosticat cu cancer pulmonar, iar exacerbările au efecte atât asupra plămânilor, cât și asupra inimii. 

Riscul de infarct miocardic este de două ori mai mare în primele cinci zile după o exacerbare moderată a BPOC. Iar  riscul de deces ajunge la 80% după două exacerbări moderate în decurs de un an. Costurile sunt greu imaginabile. În plus, mai mult de jumătate dintre pacienţii spitalizaţi din cauza unei exacerbări decedează în primii cinci ani după spitalizare. De aceea, BPOC ar trebui reconfirmată și reintrodusă în Strategia Naţională de Sănătate până în 2030.

Compensare mult prea mică

Cu toate acestea, în România, nivelul de compensare a medicamentelor pentru BPOC este de doar 50%, ceea ce încarcă foarte mult bugetul pensionarilor. Ei reprezintă, în spitalizări, peste 70% din patologie și, având multe alte comorbidităţi, nu reușesc întotdeauna să-și procure multiplele medicaţii de care au nevoie. Acest fapt generează consecinţe negative asupra accesului pacienţilor la tratamente.

A venit momentul să prioritizăm pacienţii cu BPOC și această patologie la nivel de decizii de politică publică și să asigurăm un acces la tratament la standarde europene. Se impune rapid o acţiune și un program „STEMI” pentru BPOC.  Așa cum susţineau și reprezentanţii pacienţilor, în România anului 2023 este inadmisibil să fie categorii de pacienţi care nu au acces la tratament și care sunt nevoiţi să aleagă ce organ vital sau ce afecţiune pun pe primul loc. Această situaţie trebuie schimbată acum, pentru că, altfel, costurile subdiagnosticării și ale lipsei de tratament pentru BPOC pot fi incomensurabile.