Când vorbim azi despre caria dentară, despre epidemiologia bolii și consecinţele acesteia asupra sănătăţii generale, ne raportăm la ultimele decenii și la situaţia actuală. O serie de informaţii care circulă sau chiar sunt predate în școli ca fiind sigure și de referinţă nu sunt chiar așa.

Despre caria dentară se spune că este o boală a dinţilor care a apărut relativ recent în istoria omenirii și că apariţia ei este cauzată de introducerea zahărului rafinat în alimentaţie. Dar documente și artefacte demonstrează că această boală era răspândită cu multe secole înainte de cunoașterea zahărului în forma pe care o cunoaștem azi.

În Roma antică, jumătate din populaţia metropolei antice era afectată de această boală a dinţilor. Și în Egiptul antic, și la alte civilizaţii au fost semnalate boli ale dinţilor, în special caria dentară. Dar nu numai caria dentară era cauza durerilor dentare și pierderii dinţilor. Scorbutul era o boală răspândită și nu puţini erau cei care ajungeau
edentaţi din cauza lui.

Ceea ce este sigur este că suferinţele dentare erau corelate în oarecare măsură cu starea materială și cu alimentaţia. În ceea ce privește gradul de afectare prin carie dentară a populaţiei umile și sărace din secolele de mult trecute, știm puţine lucruri, pentru că nu avem suficiente relatări scrise pentru a ne face o imagine a realităţilor de atunci.

Dar avem referiri și portrete în ceea ce privește personalităţile din acele vremuri, în special din casele regale. Mulţi monarhi au suferit cumplit din cauza cariei dentare și a complicaţiilor bolii. Departe de a fi o enumerare exhaustivă, redau mai jos câteva astfel de cazuri.

De la lipsa tratamentelor...

Ludovic al IX-lea cel Sfânt (1214-1270) avea doar un molar inferior când a murit, la vârsta de 45 de ani. Se pare că regele a murit de scorbut, nu de ciumă. Diagnosticul a fost pus pe baza examinării mandibulei: putem citi în Manuscrisul Trezoreriei din 1634 „mandibula lui St. Louis, regele Franţei, este complet edentată, cu excepţia unui dinte”.

Carol al VII-lea (1403-1461) avea dinţii foarte „răi” și se crede că din cauza complicaţiilor cariilor dentare, a lipsei dinţilor și a unei tumori din gură nu a mai putut să se alimenteze și că a murit de inaniţie.

De asemenea, Francisc I (1494-1547) a avut foarte mari probleme dentare asociate cu dureri cumplite. Dentistul său a descris în acest context o așa-numită „migrenă a dinţilor”. Henric al III-lea (1551-1589) a avut carii dentare multiple.

Din cauza lor a rămas edentat și a trebuit să poarte o proteză improvizată, care era fixată în fiecare dimineaţă de un servitor. Succesorul lui, Henric al IV-lea, a avut și el carii dentare, dar acestea au fost plombate cu aur, iar dinţii care i-au fost extrași au fost înlocuiţi cu
niște proteze confecţionate din aur, cu dinţi de focă și de rechin.

Despre Ludovic al XIV-lea (1638-1715), Regele Soare, știm povești frumoase și am văzut filme. Realitatea stomatologică este că el a avut probleme extrem de grave din cauza dinţilor stricaţi.

După vârsta de 47 de ani avea maxilarele aproape complet edentate și, ca o complicaţie a unor extracţii dentare, a suferit de un empiem sinuzal, cu frecvente secreţii fetide și stări septice asociate. Lipsa dinţilor nu a fost corectată niciodată și în portretele din a doua parte a vieţii sale, buzele retrase și profilul concav o pun în evidenţă.

Marchiza de Maintenon, care i-a fost alături în acei ani, avea și ea probleme stomatologice majore. Și Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele decapitat de revoluţionarii francezi, a avut multiple carii cu complicaţii infecţioase.

Regina Elisabeta I a Angliei (1533-1603) este o personalitate de referinţă în ceea ce privește suferinţele cauzate de caria dentară. Avea dinţii negri din cauza cariilor și a pierdut o parte dintre ei. Avea o teamă imensă de dentiști și accepta foarte greu vreun tratament. Un episcop a cerut să i se facă lui o extracţie dentară în mod demonstrativ pentru a arăta reginei că durerea unei extracţii este suportabilă.

Regele Richard al III-lea (1452-1485) se ruga frecvent pentru a cere ajutor la Sfânta Apollonia, ocrotitoarea stomatologiei și a oamenilor cu dureri de dinţi, din cauza suferinţelor sale stomatologice.

... la lipsa de politici de sănătate

Desigur că în epoca modernă, patologia dentară a devenit tot mai extinsă, iar în prezent caria dentară este cea mai răspândită boală din lume. Dar odată cu ea s-au dezvoltat tehnicile de tratament și mai ales mijloacele de profilaxie. Au crescut considerabil și costurile alocate îngrijirilor medicale stomatologice prin sistemele de asigurări de sănătate.

Indicatorii de morbiditate prin caria dentară nu mai sunt azi o expresie a modului de alimentaţie, a nivelului de trai sau a apartenenţei la o clasă socială. Ei sunt doar o ilustrare elocventă a realismului și pertinenţei politicilor de sănătate.

De aceea, avem în prezent diferenţe considerabile între indicatori epidemiologici care privesc caria dentară în statele Uniunii
Europene. Acolo unde s-a făcut prevenţie și asigurările sociale de sănătate au susţinut accesul popu­laţiei la îngrijiri stomatologice, caria dentară este aproape eradicată.

Din nefericire, România se află la polul opus, cu indicatori de îmbolnăvire prin carie dentară mari și cu un acces al populaţiei la îngrijiri medicale stomatologice extrem de redus. Nu cred că cetăţeanul român are vreo mângâiere în faptul că suferinţele lui din cauza dinţilor stricaţi sunt comparabile cu ale unor regi și regine din vremuri de mult trecute.

Medicina și stomatologia au în zilele noastre un alt nivel al cunoașterii și alte posibilităţi de prevenţie și de tratament pentru foarte multe boli. Menţinerea unor politici de sănătate pentru stomatologie la nivelul medieval empiric este anacronică.

Începutul timid al reconsiderării atitudinii faţă de accesibilitatea serviciilor stomatologice a cetăţenilor asiguraţi trebuie să continue într-un ritm accelerat pentru a recupera handicapul creat în ultimele trei decenii.

Un program de prevenţie în sănătatea orală desfășurat pe termen nelimitat este de asemenea imperios necesar. Programe derulate pe parcursul a câtorva luni în teritorii limitate nu sunt altceva decât niște păcăleli politice. Avem nevoie de politici responsabile și realiste în stomatologie.

Citiți și: Viziuni pentru practica stomatologică