Newsflash
OPINII

Hora morţii

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - oct. 8 2021
Hora morţii

Nu am învăţat nimic din trei valuri și cochetăm filozofic cu valul patru. Și totuși, valul patru are ceva nou faţă de cele dinainte. El vine precum o avalanșă, colectând în primul rând nevaccinaţii.

pentru mihaltanSuntem din nou „răsfăţaţi” de COVID-19. Vine cu foarte multe imagini – fie ascunse, fie vizibile. Creează doar dureri în gât și rinoree sau apare cu febră, mialgii, stare alterată de la început.

Apoi, galopează spre o terapie intensivă, cu imagini apocaliptice de bolnavi intubaţi, cu pamperși, cu oameni îngropaţi între aparate și cu familii disperate, care forţează filtrele spitalelor pentru a-l vedea pe cel drag, care se zbate între viaţă și moarte.

Și totuși, valul patru are ceva nou faţă de cele dinainte. El vine precum o avalanșă, colectând în primul rând nevaccinaţii.

La noi în spital, de obicei nouă din zece bolnavi internaţi sunt nevaccinaţi, iar cel de-al zecelea are numeroase comorbidităţi și poate și o vârstă la care anticorpii, chiar și stimulaţi de vaccin, se pierd în noianul de factori imunodepresivi, care lucrează și sapă intens de ani de zile.

Sigur că există și pacienţi la care, cu ocazia achiziţiei virale, se descoperă și o altă afecţiune, de care nu știau, precum o boală hematologică, un cancer pulmonar, o tuberculoză sau o fibroză pulmonară preexistentă.

Dar acest scenariu nu este nou. El a fost extrem de transparent în cele trei valuri anterioare și chiar a permis conturarea unor factori de risc predictivi de gravitate a bolii. Merită amintiţi obezitatea, hipertensiunea arterială sau diabetul, pentru a-i puncta pe primii din această listă.

O puternică tușă politică

Și totuși, românul este extrem de rezistent la tot ce se transmite ca informaţie reală, veridică și cu valenţe educative.

Opoziţia sa se materializează în continuare în negarea existenţei unui virus ca agent aflat la originea pandemiei, în minimalizarea efectelor acestuia, echivalându-l cu o viroză banală și mult prea amplificată de presă, în refuzul tratamentului atunci când este bolnav sau în refuzul de spitalizare.

Anul acesta, virusul a căpătat o puternică tușă politică. A îmbrăcat haine de partid cu critici de o parte și de alta, de la partid de guvernământ până la opoziţie.

Ba că nu s-a făcut ce trebuie, ba că este ceva inventat de autorităţi ca să mai ţină puţin în viaţă restricţiile, ba că obligativitatea vaccinării nu are sămânţă democratică la bază. Au început și sindicatele să aibă opinii legate de aspectele vaccinale.

La sate se face profilaxie cu usturoi, palincă, și sătenii sunt liniștiţi, vorba unei băbuţe, pentru că nu se mai aud sirene de salvări.

La oraș, în weekenduri, se organizează manifestaţii cu cincisprezece mii de oameni care, fără mască, stau și socializează, cu copii în braţe, ard măștile și încing hore în care cer, pe de-o parte, înlăturarea restricţiilor, iar pe de alta, stoparea obligativităţii vaccinării. Probabil că nu realizează că aceste cereri au niște legături strânse pe care același virus le demonstrează în fiecare moment.

Nemaivorbind de contribuţia masivă a mass-mediei, care în loc să încurajeze această strategie de vaccinare, se pierde în discuţii despre cât de contagioși sunt vaccinaţii, cât de multe efecte secundare ale vaccinului există și invită preferenţial medici care nu trăiesc coșmarul muncii prelungite în costume izolante, să mai emită niște teorii abracadabrante despre această pandemie.

Virusul nu ţine cont de CCR

În același timp însă, cadrele medicale, când lăudate, când blamate, trăiesc alături de pacienţi și de familiile acestora coșmarul luptei din serviciile de terapie intensivă, încercând să ajute oameni între viaţă și moarte, cu o sete continuă de oxigen, să oprească o horă a morţii.

O horă unde virusul face legea, nemaisperiindu-l nici peroraţiile politicienilor, nici criza sistemului sanitar românesc, nici afirmaţiile CCR privind legalitatea deciziei de testare, de vaccinare, nici implicaţiile și suferinţele la distanţă pe care le induce pentru cei care s-au desprins din braţele lui Hades.

Încă o dată se dovedește că România, care acum trebuie să se reobișnuiască cu asaltul debordant al pacienţilor cu COVID-19 și cu sirenele non-stop ale salvărilor, are o problemă mare de educaţie a unei mase populaţionale. Oamenii au grade diferite de pregătire, dar au un numitor comun: peste noapte au devenit toţi specialiști într-o singură boală.

La polul opus, avem spitale debordate de internările fără număr, morgile unităţilor sanitare pline și o bătălie continuă, deschisă, pe paturi cu posturi de oxigenoterapie, ventilaţie etc. Nu am învăţat nimic din trei valuri și cochetăm filozofic cu valul patru. Cred că o vorbă neaoșă românească se potrivește perfect la această imagine de ansamblu: „La horă mă îndes, iar de furcă fug cât pot”.

Citește și: O criză a compasiunii

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe