Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) a avertizat că îndepărtarea nivelului maxim de alertă nu înseamnă că pericolul a luat sfârșit, starea de urgenţă putând fi reinstituită dacă situaţia se schimbă: „Cel mai rău lucru pe care orice ţară îl poate face este să folosească această știre ca motiv de a lăsa garda jos, de a demonta sistemele pe care le-a construit sau de a transmite oamenilor mesajul că nu mai au niciun motiv de îngrijorare legat de COVID-19”. Rămâne la latitudinea fiecărei ţări să continue să gestioneze situaţia generată de această afecţiune în modul pe care îl consideră cel mai potrivit.

Același îndemn la prudenţă îl transmit și specialiștii citaţi de The Guardian. Prudenţă, indiferent de eticheta pe care o va primi sau nu COVID-19. Chiar dacă în ianuarie 2021, pandemia ucidea săptămânal 100.000 de oameni în lume, iar săptămâna trecută – doar 3.500, faptul că memoria imunitară creată de acest virus este de scurtă durată și că măsurile menite să prevină transmiterea de la o persoană la alta au fost reduse va face inevitabile noi valuri de infectări, soldate și cu decese, mai ales în rândul populaţiilor vulnerabile. În plus, nu este clar dacă guvernele au învăţat suficient din această pandemie pentru a fi gata să combată noi microbi emergenţi care ar putea declanșa calamităţi mai mari, spun ei. „Această urgenţă ne-a învăţat cât de adaptabili și responsivi sunt oamenii, cât de mult au fost dispuși să sacrifice pentru a-i proteja pe ceilalţi, dar și cât de nepregătite au fost guvernele și instituţiile”, a transmis și psihologul Simon Williams de la Universitatea Swansea.

Ţările revin la nivelul din 2019

Sistemele de sănătate dau primele semne de revenire la nivelul prepandemic, arată raportul OMS „Cercetarea globală privind continuitatea serviciilor esenţiale de sănătate în timpul pandemiei de COVID-19: noiembrie 2022 – ianuarie 2023”. Au răspuns la această cercetare 139 de ţări. Discontinuităţi persistă indiferent de regiune și de nivel de trai, mai ales în serviciile de screening, diagnostic și tratament al bolilor netransmisibile, reabilitare și paliaţie. Acestea pot avea un impact mai mare asupra populaţiilor vulnerabile decât pandemia.

Alt pas important pentru această tranziţie îl reprezintă integrarea serviciilor COVID-19 în serviciile de sănătate de rutină. Aproximativ 80-90% dintre ţări au declarat că au integrat complet în rutină vaccinarea, diagnosticarea și managementul cazurilor COVID, precum și serviciile destinate îngrijirii cazurilor post-COVID. Totuși, 80% dintre cele 83 de ţări care au completat capitolul destinat îngrijirilor COVID au declarat că întâmpină cel puţin un blocaj în efortul de a crește accesul la instrumentele esenţiale de îngrijire (diagnostic, terapii, vaccinuri și echipament de protecţie). Cele mai frecvente probleme sunt legate de resursele umane și financiare.