Am urmărit ce postează și ce comentează studenţii mediciniști pe reţelele de socializare, în perioada aceasta, în care modul clasic de desfășurare a cursurilor a fost șocat de necesitatea schimbării și transformării de necesitate.

Dacă nu cu mult timp în urmă li se păreau anumite discipline neimportante, iar lecturile propuse la seminarele disciplinelor umaniste le primeau oftând, o parte dintre ei au început să scruteze lumea și modul de abordare a medicinei total diferit.

Obișnuiţi cu un parcurs șablonat, au fost nevoiţi să-și restructureze viziunea. Cea mai importantă urgenţă de sănătate publică a acestui secol i-a forţat să-și pună întrebări și să caute răspunsuri, așa cum nu mai făcuseră până acum.

Disciplinele prin care trecuseră ca printr-un culoar pe care, de obicei, vrei să-l părăsești rapid, le răsună diferit și par a le lumina zone lăsate voit în umbră.

Cooperarea și multidisciplinaritatea, concepte rostite doar la conferinţe, devin acum esenţiale. Cadrele didactice au fost puse în faţa unei realităţi noi și s-au văzut nevoite să pășească într-o lume crescută digital, în care termeni precum entuziasm și experimentare sunt extrem de firești.

Privirea aspră pe care o trimiteau dindărătul catedrei a dispărut și a devenit una a omului îngrijorat și preocupat.

Pentru studenţi și rezidenţi pare să nu fie ceva nou. Mare parte dintre ei utilizau de multă vreme platformele online de educaţie medicală, nemulţumiţi cu meniul zilnic sau din dorinţa de a cunoaște mai mult decât norma.

Mulţi dintre rezidenţi au învăţat diverse tehnici medico-chirurgicale privind zeci de ore filme postate pe YouTube, din pricina faptului că nu fuseseră lăsaţi să participe efectiv, în clinici, la intervenţii sau că acele intervenţii nu se practicau în spitalul în care se formaseră.

Pe de altă parte, unii chirurgi mi-au povestit că, fiindu-le imposibil să se deplaseze în alte centre universitate din ţară sau din străinătate, să deprindă o anume procedură, au apelat la filmele postate de colegii lor, și-au însușit-o și apoi au aplicat-o în mod firesc în practică.

Boala este o realitate patologică, dar și un construct social și cultural. Vom asista la schimbări ale felului în care societatea își va construi sensuri ale bolii. În facultăţile de medicină se pune mai puţin accent pe efectele maladiilor asupra structurilor sociale sau asupra vieţii zilnice a oamenilor.

Să luăm în discuţie acum, când ne-am reluat activitatea academică online, și rolul pe care această pandemie îl are asupra schimbărilor social-apolitice, a tensiunilor sociale, a discursurilor despre hiper-globalizare și de-globalizare ori a afirmaţiilor recurente răspândite în spaţiul online.

Pandemia afectează demografia și pare că sporește creativitatea în spaţiul online. E bine să regândim și modul în care ne vom construi abordările în cadrul învăţământului medical, în viitor.

Să ascultăm și să încercăm să înţelegem și zgomotul de fond al pandemiei. Virusurile nu prea respectă frontierele politice și culturale și nici nu prea înţeleg paradigmele magice și religioase.

Dezvoltarea bacteriologiei, a faptului că boala era legată de microorganisme identificabile, și a vaccinării a modificat semnificativ relaţia oamenilor cu bolile și, în special, cu cele molipsitoare. A modificat tiparele gândirii, cum nu se mai întâmplase de multă vreme.