Aștept un om de știinţă care să poată demonstra apariţia materiei organice din materia anorganică, apariţia plantelor și ulterior a animalelor. Poate așa ne-ar fi mai ușor să înţelegem ce este viaţa și ce este moartea.
Celebrul astrofizician Stephen Hawking susţinea că poate explica apariţia Universului fără intervenţia unui Creator extern. Aștept un om de știinţă care, în mod similar, să poată demonstra apariţia materiei organice din materia anorganică, apariţia plantelor și ulterior a animalelor (iniţial erbivore și ulterior carnivore) etc. Poate așa ne-ar fi mai ușor să înţelegem ce este viaţa și ce este moartea.
Când încă nu eram student la Medicină, citisem deja Cartea de la San Michele a lui Axel Munthe și am înţeles că pentru medic moartea era inamicul numărul 1, că medicul ducea o permanentă luptă cu moartea. Dacă mă gândesc la contextul istoric în care a fost scrisă această carte, la „armele” insuficiente pe care le avea la îndemână un medic, la mortalitatea infantilă ridicată în lipsa existenţei vaccinurilor și speranţa redusă de viaţă, înţeleg ceea ce-a scris Axel Munthe.
Numai că în facultate am învăţat că menirea medicinei actuale este de „a da ani vieţii și viaţă anilor” și că moartea nu mai e privită neapărat ca un inamic nemilos, ci ca o etapă pe care nu o putem evita. Rolul medicului modern este acela de a se ocupa de viaţă și de calitatea vieţii pacientului până când acesta ajunge în pragul morţii.
În primii ani de studenţie am fost fascinat de biologia celulară, de structura și de funcţiile celulei (poate și datorită faptului că profesorul Victor Pop, tânăr și el la vremea aceea, reușea să folosească imagini plastice deosebit de sugestive la orele lui). Pe urmă, genetica medicală m-a făcut să privesc cu îndoială geneza omului pornind de la maimuţă.
Genetica medicală spune că este improbabilă apariţia spontană a unui progenitor cu 46 de cromozomi, viabil și reproductibil, pornind de la o maimuţă cu 48 de cromozomi. În plus, statistica spune că este și mai improbabil ca în mod spontan să apară doi progenitori, de sex diferit, viabili și reproductibili, în același spaţiu și în același timp, care să joace rolul lui Adam și pe cel al Evei…
Fire curioasă fiind, am studiat câţiva ani yoga și cultura budistă și am aflat că pentru budiști moartea nu e un stop, ci e o trecere, un pas spre o altă viaţă. E drept că și creștinismul spune că „sufletul se desparte de trup și merge să trăiască viaţă veșnică”, dar evită să vorbească despre ceea ce se întâmplă după moarte, despre mai multe vieţi, despre reîncarnare.
Dacă evoluţia vieţii și apariţia omului sunt neclare, nici moartea nu e clară încă, deși cercetătorii nu au ocolit subiectul. Ce știm sigur este că oricine vine în viaţa asta, la un moment dat va pleca. De unde vine? Unde pleacă? Sunt încă întrebări fără răspuns. S-ar putea să nu aflăm niciodată răspunsul la aceste întrebări, pentru că nu îl putem înţelege...
Revenind la „prisma” occidentală, materialistă și analitică, merită să analizăm studiile efectuate de cercetători pe cazurile-limită, de morţi clinice. O astfel de cercetare, coordonată de Sam Parnia la NYU Langone Health, s-a ocupat de studiul înregistrărilor undelor cerebrale obţinute în timpul resuscitării cardiopulmonare (RCP). Astfel, Parnia și colegii au examinat conștiinţa și biomarkerii electrocorticali subiacenţi în timpul RCP pentru stop cardiac în spital în cazul a 567 de pacienţi.
Dintre aceștia, au supravieţuit doar 53 (9,3%). Iar dintre cei 53 de pacienţi, 11 (39,3%) au raportat experienţe unice, lucide în timpul resuscitării. Aceste experienţe au inclus o percepţie a separării de corp, observarea evenimentelor fără durere sau suferinţă și o conștientizare și o evaluare semnificativă a vieţii, inclusiv a acţiunilor, intenţiilor și gândurilor lor faţă de ceilalţi.
După opinia lui Parnia, „aceste experienţe lucide ale morţii nu sunt halucinaţii sau iluzii. Ele nu pot fi considerate un truc/un defect al unui creier dezordonat sau pe moarte, ci mai degrabă o experienţă umană unică ce apare în pragul morţii”. Este de reţinut că, în ciuda ischemiei cerebrale marcate (SO2 medie la nivel cerebral fiind de 43%), activitatea EEG era aproape normală, fiziologică, cu ritmuri gamma, delta, theta, alfa și beta, comparabilă cu starea de conștienţă. În plus, în aceste cazuri a fost posibilă reluarea activităţii cognitive și neuronale după 35-60 de minute de RCP (1,2).
Alte cercetări efectuate la pacienţii cărora li s-a oprit suportul vital (s-a practicat eutanasia pasivă) au descoperit aceleași manifestări neuronale ale fenomenului de extracorporalitate trăit de persoanele aflate în moarte clinică. De exemplu, în studiul coordonat de dr. Jimo Borjigin au fost luaţi în studiu patru pacienţi aflaţi în comă cu scor Glasgow 4 – fără răspuns la stimulii externi.
Familiile au luat decizia de a retrage suportul vital – de a fi detubaţi – și au fost de acord să înscrie persoana respectivă în studiu. Imediat după detubare, la doi dintre cei patru subiecţi s-a observat o creștere a activităţii cerebrale din cortexul somatosenzorial și în cortexul prefrontal dorsolateral, zone care sunt asociate cu experienţa conștientă. Se pare că acești pacienţi, cu 5 minute înainte de moartea fizică, trăiau ceva. De reţinut că vorbim de două creiere care nu mai primeau suficient oxigen, deci teoretic ar fi trebuit să avem o activitate dezordonată,
aleatorie, fără vreun sens anume.
Totuși, în cele două cazuri, cartografierea conectivităţii cerebrale a arătat apariţia unor semnale care păreau să aibă structură, un pattern. Aceste semnale sub formă de supratensiuni de înaltă frecvenţă au indicat o creștere a conectivităţii în „zona fierbinte” corticală posterioară (zonă a creierului pe care mulţi cercetători o consideră necesară pentru percepţia conștientă), o creștere a coerenţei dintre regiunile creierului din zona fierbinte a conștiinţei.
Aceste înregistrări nu seamănă cu ţipătul dezordonat al neuronilor pe moarte, ci induc ideea unui ultim set de mesaje care trec înainte și înapoi din lobii temporali parietal și posterior. De fapt, modelele electrice ale creierului acestor pacienţi arătau foarte asemănător cu modelele observate la oamenii care visează, precum și la pacienţii cu epilepsie care raportează senzaţii de experienţe în afara corpului (3). De reţinut că înainte de oprirea suportului vital, de detubare, creierele celor doi pacienţi aveau o activitate cerebrală minimă, fiind în comă profundă. Dar detubarea lor a dus la apariţia acestor semnale ale conștiinţei similare visării, similare stării de extracorporalitate.
Deci există o anumită stare de conștiinţă și într-un creier aflat în moarte cerebrală. Nu pot să nu amintesc aici de experimentul efectuat de cercetătorul rus Golovanov care, folosind tehnica Kirlian, a fotografiat aura unei frunze. Iniţial, acesta a expus experimentului o frunză întreagă. Ulterior, a tăiat o treime din frunză și a expus experimentului celelalte de două treimi. Surprinzător, pe pelicula fotografică s-a înregistrat și aura bucăţii de frunză îndepărtată (4). Ceea ce face să mă întreb: ce-a fost înainte, aura sau frunza? Ce moare, de fapt, corpul fizic sau conștiinţa umană/„sufletul”?
Bibliografie:
1. Jimo Borjigin, Gang Xu, Temenuzhka Mihaylova, Duan Li – Surge of neurophysiological coupling and connectivity of gamma oscillations în the dying human brain – May 1, 2023; https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2216268120
2. Megan Brooks – „Lucid Dying”: EEG Backs Near-Death Experience During CPR – November 07, 2022; https://www.medscape.com/viewarticle/983675?src=WNL_trdalrt_pos1_ous_221110
3. F. Perry Wilson – Surprising Brain Activity Moments Before Death – May 02, 2023; https://www.medscape.com/viewarticle/991370?ecd=mkm_ret_230602
4. D. Fl. Dumitrescu – Electronografie: metode electrografice în biologie – Ed. Știinţifică și Enciclopedică, București, 1976
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
.jpg)
