Laura Roman este absolventa Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, promoţia 1992. Este medic primar medicină de familie în orașul Borșa (Maramureș), care are o populaţie de peste 28. 000 de locuitori.

Cum este pacientul adult din Borșa?

Pacientul adult din Borșa este nervos, pretenţios, nerăbdător, în ideea că vrea să se termine totul repede, în maximum 10 minute. Este un pacient foarte dificil, greu de lucrat cu el. Generaţia anilor ’50–’60, numeric vorbind, nu mai este aceeași. Iar generaţia tânără este, cum am spus, nerăbdătoare, agitată. Sunt tineri, în general, fără educaţie, plecaţi afară să facă bani. Revin în ţară cu ceva bani, au mașini, dar au și impresia că li se cuvine totul. Ne tratează urât. Ca medic este foarte greu de lucrat în Borșa, nu oricine rezistă aici. Am aproape 4.000 de pacienţi, dar mulţi sunt neasiguraţi.

Care este patologia cu care vă confruntaţi cel mai mult?

Bolile cardiovasculare sunt pe primul loc. Urmează cele pulmonare, patologia hepatică, cancerele, dar acestea din urmă nu în număr mare, cum s-ar putea crede. Necazul este altul. Pacienţii vin la noi în faze finale și după ce au fost văzuţi și de alţi medici. Avem și cazuri de ciroze, dar nu așa de mult ca înainte. Iar cele pe care le avem – hepatitele – nu sunt neapărat cauzate de alcool. În plus, sunt pacienţi care, decât să dea 10 lei pentru o analiză de urină, preferă un pachet de ţigări!

Spuneaţi că aveţi de-a face cu pacienţi needucaţi…

Da, aici funcţionează telefonul fără fir. Oamenii discută între ei, nu citesc, nu se pune deloc preţ pe studiu. Pentru ei, medicul care se implică este un... vrăjitor! Încercăm să-i motivăm, le explicăm cu subiect și predicat. Noi vorbim, noi auzim. Repet, este greu să fii medic de familie într-un oraș ca Borșa, în orice oraș precum Borșa.

Obezitatea pediatrică, în creștere

Ce fel de cazuri pediatrice trataţi?

Mulţi prezintă probleme oculare de la vârste fragede: 2–3 ani. Asemenea probleme nu erau atât de multe cu 30 –40 de ani în urmă. Avem și foarte multe cazuri de obezitate pediatrică. De asemenea, foarte multă patologie alergică – asta este pe primul loc la tineri. Am pacienţi cu rinite alergice, cu astm bronșic, am cazuri foarte multe, prea multe pentru vârstele de 3-4 ani.

Cum a fost pacientul adult în anul pandemic?

Eu trebuie să-i mulţumesc pandemiei. A educat pacientul într-o anumită direcţie, cel puţin – să nu se mai prezinte la medic pentru orice bubă, pentru orice durere, aveam pacienţi care veneau la noi zilnic. Acum vin doar dacă au într-adevăr nevoie. Sau vin prea târziu. Dar asta a fost și înainte de COVID-19. Cei cu adevărat bolnavi au apelat la noi rar, foarte rar.

Au fost speriaţi de COVID-19?

Da, [doar] la început au fost, atât. Mergeţi la supermarket: la Borșa vine Crăciunul în fiecare zi! Nu-și pun măști, nu se protejează mai deloc. Măștile și le pun doar în magazine, în spaţiile închise, în rest...

Birocraţia, dușmanul principal

Dacă e să vorbim despre cadrul legislativ, ce v-ar ajuta cel mai mult?

Să ne scoată birocraţia, asta este singura noastră dorinţă. Nici nu vrem atâţia bani, cât ne dorim să scăpăm de birocraţie.

Cum staţi cu infrastructura?

Eu, bine. Am ecograf, dar nu-l pot folosi, de un an și ceva nu am timp să fac ecografii. Am aparat de laborator, mă folosesc de el de câte ori trebuie. Timpul îmi este ocupat de ce vă spuneam: de acte, copiez acte, semnez acte, scriu, sunt acte care se fac doar de dragul de a le face și nu pentru că trebuie. Când ai terminat programul de lucru, te trezești că ai de semnat acte, că trebuie completată urgent o situaţie, alt timp pierdut. Muncim. Acesta este adevărul, ne place ce facem, dar nu în actualele condiţii. Cât privește cabinetul, în alte orașe primăria ajută, intervine, se implică. Aici noi facem totul, singuri. Noi zugrăvim, noi ne dotăm, noi reparăm, totul pe banii noștri. Nevoia te împinge să te dotezi de unul singur.

Cum trăiește un medic la Borșa?

Simplu, medicii de familie trăiesc foarte simplu. Să vă spun ceva. Dacă ar fi să aleg din nou, tot medic de familie aș alege. Dacă poţi, dacă ai putere și îţi permiţi, o faci și o faci cu plăcere, punându-ţi toate energiile și sufletul în meserie, în a-i face pe oameni bine. Noi pansăm, noi coasem, facem ecografii, facem analize de laborator. Eu am voie să fac 20 de consultaţii pe zi. Sunt zile când fac și 60. Gratis! Faci pentru că omul e bolnav, faci pentru că-l vrei sănătos, pentru că nu vrei să-i îmbolnăvească pe alţii. Și mai e ceva. Noi, medicii de familie, ne ascundem de fiecare dată în spatele bunului simţ, tot timpul trebuie să avem bun-simţ. Bunul simţ, dar numai la noi?

Investiţiile salvează alţi bani

Cum staţi cu incidenţa la COVID-19?

Stăm prost, multe cazuri. Avem și la tineri de 16-17 ani. Cei care au avut boala au început să revină în serviciile noastre, prezentând complicaţii după 3-4 luni de la vindecare, patologii cardiovasculare și pulmonare în special. Foarte mulţi se plâng de anxietate, depresii, ne confruntăm și cu probleme psihice.

Să revenim la medicul de familie într-un oraș ca Borșa.

În acest an pandemic noi am fost și suntem în continuare calul de bătaie. Cei ce ne conduc nu au curajul sau nu vor să ne plătească munca pe care o facem. Munca noastră nu este recunoscută și recompensată cum trebuie. Dacă s-ar investi în medicina de familie, s-ar salva și foarte mulţi bani. În primul rând, nu ar ajunge atâţia oameni în spitale și clinici. Scrisorile medicale vin cu deconturi. Nu se vrea și noi trebuie să ne ascundem mereu în spatele bunului simţ. Cum ridici capul și spui ceva, cum apare cineva la televizor și spune că „medicii de familie au bani”. E complet fals. Dar pe noi nu ne întreabă nimeni. Cei de sus nu vor să recunoască situaţia din teren. Puţini înţeleg ce-i ăla buget – atât are doctorul, atât asistenta –, nimeni nu vine să spună care este realitatea. Cei de sus se ascund în spatele cuvintelor mari. Noi, în spatele bunului simţ!