O bază teoretică solidă, răbdarea și tenacitatea sunt elemente-cheie în chirurgia cardiovasculară. Cu toate acestea, în timpul unei intervenţii chirurgicale în patologia cardiovasculară pot exista și momente ceva mai dificile. Despre câteva dintre aceste momente, dar și despre cum este transpusă în medicină sintagma „să îţi asculţi inima” am stat de vorbă cu dr. Mircea Alexa, medic specialist chirurgie cardiovasculară.
Ce v-a atras la chirurgia cardiovasculară?
Cea mai mare atracţie a fost reprezentată de dorinţa de a opera pe cord deschis. A fost visul meu, care, până la urmă, nu s-a împlinit neapărat, pentru că la Spitalul Judeţean din Arad nu poţi opera pe cord deschis. Pe vremea când am terminat rezidenţiatul, în ţară existau doar 3-4 posturi de chirur-gie cardiovasculară, specializare care se făcea doar în București. Ulterior, specialitatea s-a împărţit în mai multe ramuri, printre care și chirurgia vasculară. Când am terminat studiile, în ’89, am ales să vin în Arad și să practic ce se poate face aici.

Cum vi s-a părut medicina înainte de evenimentele din ’89?
Era o perioadă foarte grea în medicină, cu posturi blocate de ani buni. În plus, erai obligat să desfășori activitate de dispensar medical prin Moldova. În acea perioadă, rezidenţiatul dura șapte ani.
Ce profesie aţi fi ales, dacă nu făceaţi medicină?
Cred că mi-aș fi dorit să fiu aviator. Era dificil pe atunci, pentru că numai în Bacău te puteai pregăti. Existau limitări în toate, comparativ cu ceea ce este acum, când oricine poate să devină orice, mai ales în domeniul medical. Acum există și posibilitatea de a face rezidenţiat contra cost. Astăzi lucrurile stau diferit, nu mai vorbesc de accesul la literatura de specialitate. Pe vremuri nu găseai o carte străină în biblioteci, în vreme ce astăzi sunt la un clic distanţă.
Există în Arad secţie dotată pentru operaţii pe cord deschis?
Din păcate, nu. Dar există în centrul universitar de la Timișoara, la aproximativ 50 de kilometri de Arad. În activitatea mea predomină cazurile de chirurgie vasculară și tot ceea ce înseamnă înjunghieri și alte traumatisme toracice care au prevăzut și pericardul. Când mă întâlnesc cu acest gen de situaţii, îndrum pacienţii către cel mai apropiat centru care poate rezolva problema.

CE NE SPUNE INIMA

Care sunt abilităţile de bază necesare pentru a fi un profesionist în acest domeniu?
O bază teoretică solidă și bine pusă la punct și, ţinând cont de specificul intervenţiilor vasculare și cardiovasculare, de răbdare și tenacitate, pentru că majoritatea operaţiilor durează ore întregi. În chirurgia cardiovasculară nu există operaţii scurte. Iniţial am practicat chirurgia generală, unde eram obișnuit cu un anumit timp dedicat intervenţiilor. În această specialitate, operaţiile cardiovasculare pot dura și 8-9 ore. Am avut un astfel de caz aici, în Arad. Am operat un pacient care avea aceeași patologie precum cea a lui Helmuth Duckadam: anevrism de arteră subclavie cu ischemie de membru superior.
Cum aţi transpune în medicină sintagma „să îţi asculţi inima”?
Bineînţeles că putem asculta inima. Problema este că cei mai mulţi pacienţi nu știu că au afecţiuni la inimă, fiindcă inima nu doare, cu excepţia infarctului de miocard. Patologia este dată de alte simptome, nu neapărat de durere. Dar ascultarea inimii oferă foarte multe informaţii medicale.
Care sunt gândurile care vă vin în minte în timpul operaţiilor?
De cele mai multe ori, gândurile mele se formează din dorinţa de a nu întâlni neprevăzutul. Cu toate că pacienţii sunt investigaţi amănunţit, întotdeauna vor exista particularităţi anatomice pe care nu le poţi anticipa și uneori acestea sunt cele care încurcă lucrurile extrem de mult. Toţi ne dorim ca lucrurile să decurgă precum într-un atlas, însă în practica de zi cu zi ne confruntăm cu astfel de situaţii care ne creează un stres suplimentar.
Există și o parte mai dificilă în această profesie? Care ar fi aceasta?
Momentele în care trebuie să decid care bolnav trebuie operat și care nu. Astfel de decizii le consider a fi cele mai dificile. De multe ori intenţionezi să îl ajuţi pe om și lucrurile se precipită într-un final. De multe ori, din cauza unor leziuni foarte extinse, abordarea pacientului devine tot mai dificilă. Sigur că există ghiduri cu niște algoritmi frumos așezaţi în cărţi, însă, în realitate, lucrurile sunt mai nuanţate.

NEVOILE UNEI INIMI SĂNĂTOASE

De ce suferă cel mai mult românii când vine vorba de inimă?
Ateroscleroza extremităţilor este patologia pe care o întâlnesc cel mai des. Mulţi pacienţi cu afecţiuni vasculare sunt fumători și complicaţiile respiratorii postoperatorii sunt severe. Abordez orice, depinde de aparatura disponibilă din spital.
Care este standardul de aur în diagnosticarea bolilor cardiovasculare?
Diagnosticul bolilor cardiovasculare este preponderent clinic. După anamneză și examinarea obiectivă se realizează anumite investigaţii în vederea stabilirii conduitei terapeutice. Sunt situaţii când diagnosticul pacientului poate fi conturat încă din momentul în care pacientul a intrat pe ușa cabinetului.
Ce este important pentru sănătatea inimii?
Cel mai important este un stil de viaţă echilibrat și activ. Alimentaţia joacă un rol foarte important. Fără excese de niciun fel, iar aici mă refer și la exerciţiile cardio. E importantă mișcarea, însă nu trebuie exagerat.

V-a dezamăgit vreodată sistemul medical românesc?
Cred că, la un moment dat, pe toţi ne-a dezamăgit. Din discuţiile pe care le-am mai avut cu colegi care activează în străinătate, eu nu consider că situaţia este atât de prăpăstioasă precum se expune în mass-media. Nu cred că există undeva în lumea asta un sistem ideal. Tot timpul vor fi nemulţumiri atât din partea pacienţilor, cât și din partea medicilor. Sistemul medical românesc este unul funcţional și îi ajută pe majoritatea oamenilor. Din păcate, foarte mulţi dintre noi nu conștientizăm că sistemul medical nu poate fi mai dezvoltat decât economia.