După 13 ani, Congresul Societăţii Române de Chirurgie Cardiovasculară (SRCC) a revenit în Cetatea Clujului. De remarcat este prezenţa elitei chirurgiei naţionale de profil (peste 70 de speakeri) și internaţionale (45 de reprezentanţi ai unor clinici și universităţi din străinătate, din peste 15 ţări). Congresul a fost prezidat de prof. dr. Adrian Molnar, care este și președintele SRCC.

Congresul SRCC 2023 a însemnat, pentru cei peste 300 de participanţi, transmisii live din sala de operaţii, 22 de sesiuni în care au fost abordate teme de actualitate dinchirurgia cardiacă a adultului și copilului; lucrări dedicate tehnicilor moderne; workshopuri; Magistral Lecture Roberto Ferrari, Mario Carminati și Alessandro Frigiola.

„Medicina actuală este marcată, datorită volumului mare de informaţii, de o tendinţă de supra­specializare a medicului. Chirurgia cardiovasculară este o specialitate extrem de tehnică, care presupune multe ore petrecute în sala de operaţie. Totuși, îngrijirea pacientului nu începe și nu se termină în sala de operaţie. Ea presupune și un diagnostic foarte exact, și un tratament postoperator corect, nu numai al afecţiunii cardiovasculare, ci și al multiplelor comorbidităţi pe care le au de obicei pacienţii”, a declarat prof. dr. Adrian Molnar.

Abordări noi în îngrijirea pacienţilor

În ultimii ani am asistat la schimbări majore în managementul pacienţilor cardiaci, o adevărată schimbare de paradigmă în chirurgia cardiacă. Apariţia recentă a tehnicilor de înlocuire a valvei prin proceduri minim și macroinvazive a generat un curent tot mai puternic legat de managementul bolilor cardiace complexe. Necesitatea ca evoluţia chirurgilor cardiaci tradiţionali să ţină pasul cu această schimbare de paradigmă a devenit obligatorie. Aceștia trebuie să devină chirurgii cardiaci ai viitorului. 

„Cardiologia intervenţională și chirurgia cardiacă își suprapun din ce în ce mai mult câmpul de acţiune. Cardiologul clinician, cardiologul intervenţionist și chirurgul cardiac trebuie să formeze o singură echipă, având pacientul în centrul atenţiei”, a punctat președintele SRCC. Demersul este unul știinţific, care are drept ţinte reducerea stresului chirurgical, reducerea perioadei de spitalizare și, nu în ultimul rând, reinserţia rapidă a pacientului cardiac.

Tehnicile minim invazive în plastia valvei mitrale au debutat în 1983, când a fost pus la punct primul concept de reconstrucţie completă a valvei mitrale, datorat lui Alain Carpentier. Progresele înregistrate de-a lungul anilor au dus la dezvoltarea tehnicilor minim invazive și la realizarea operaţiei sub circulaţie extracorporeală, complet endoscopic. 

La ora actuală, toate leziunile mitrale pot fi tratate în siguranţă, durabilitatea plastiei valvulare fiind pe termen lung, a subliniat prof. dr. Victor Costache (București), în prezentarea sa. Prof. dr. Adrian Molnar a evidenţiat noutăţile din chirurgia coronariană, cea mai utilizată metodă la ora actuală. Au fost puse în discuţie revascularizarea coronariană hibridă, dar și chirurgia coronariană robotică. Aceasta din urmă este utilizată în centre specializate, în cazul ei fiind vorba despre o implementare mai dificilă și de lungă durată.

Deficienţa de fier, risc de mortalitate în IC

Deficienţa de fier în insuficienţa cardiacă (IC) a fost prezentată de dr. Amelia Ghicu. Această problemă este asociată cu mortalitatea crescută, cu riscul unei spitalizări de lungă durată, cu scăderea capacităţii de efort și o calitate redusă a vieţii. Recomandarea este ca toţi pacienţii cu IC să fie evaluaţi periodic pentru depistarea anemiei și a deficitului de fier, prin efectuarea unei hemoleucograme complete, a feritinei serice și a 
coeficientului de saturaţie a transferinei. Simptomele deficitului de fier sunt de mai multe feluri, fiind și greu de identificat, însă pot fi asociate cu alte afecţiuni. Deficitul de fier este o comorbiditate tratabilă în IC.

Dr. Camelia Ober a explicat când trebuie iniţiat tratamentul cu inhibitorii SGLT2. Mortalitatea cardiovasculară este principala cauză de deces în diabetul de tip 2. Inhibitorii SGLT2 reprezintă o generaţie nouă de medicamente, iar utilizarea lor se traduce în reducerea spitalizărilor nu numai pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ci și pentru cei cu boală renală. Un alt beneficiu este scăderea în greutate. În plus, devin suportul pentru iniţierea terapiilor insuficienţei cardiace în spital. Inhibitorii SGLT2 sunt ușor de utilizat datorită puţinelor contraindicaţii, a administrării în monodoză, dar și pentru că sunt renoprotectori pe termen lung.

În fine, prof. dr. Manuel Chira a vorbit despre provocările deschiderii unui centru de chirurgie cardiacă pediatrică. Spaţiul trebuie să aibă departamente de Cardiologie, Pediatrie, Neonatologie, Chirurgie cardiovasculară pediatrică, Terapie intensivă, săli de operaţii, Laborator de imagistică, radiologie și CT. Ca resursă umană este nevoie de medici chirurgi, cardiologi, imagiști, perfuzioniști, asistente bloc operator și de secţie, pediatri și neonatologi. În ceea ce privește implicarea managementului spitalului, rezultatele se văd abia după aproximativ cinci ani. Echipa medicală trebuie să fie funcţională, iar medicii tineri să fie trimiși la specializare peste hotare.