Evenimentul a debutat cu luările de cuvânt ale Elenei Stănescu, director la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” Pitești și ale subsemnatei, în calitate de președinte al Asociaţiei de Nursing din România (ANR). Elena Stănescu a vorbit despre necesitatea planului de îngrijire electronic în școli şi despre modul în care elevii pot lucra cu acesta. Elevii sunt foarte deschiși la încercarea unor aplicaţii noi, mai ales electronice, pentru că au dexteritate și sunt familiarizaţi cu utilizarea sistemului 
electronic. 

La rândul meu, am vorbit despre necesitatea creșterii calităţii în educaţia nursing, întrucât, în momentul de faţă, calitatea a scăzut foarte mult. Acest lucru este urmarea mai multor factori,  printre care: profesori de nursing fără experienţă şi fără practică clinică; elevi cu un nivel educaţional  scăzut, care nu frecventează  cursurile, motivând că sunt angajaţi în diverse locuri; existenţa multor școli sau facultăţi care nu au o bază clinică pentru practica nursing. 

Or, nu putem să oferim îngrijiri de calitate dacă nu învăţăm, dacă nu avem o educaţie continuă şi nu ţinem pasul cu ce este nou în profesie. Trebuie să facem progrese deoarece chiar în Europa sunt ţări în care planul de îngrijire electronic se predă în școlile sanitare postliceale, în universităţi, iar elevii și studenţii lucrează cu acest instrument. Planul este important pentru practica nursing. Odată învăţat şi făcând evaluarea la internarea pacientului, este mai ușor de completat atunci când este nevoie, în funcţie de modificările apărute în starea pacientului, şi nu necesită timp mult.

De la teorie la practică

Lector la aceste două work­shopuri a fost Mariana Alina Renghea, conferenţiar la catedra de nursing din cadrul Universităţii Francisco de Vitoria UFV Madrid – Spania. Participanţii la workshop au fost profesori de nursing, dar şi asistenţi medicali care lucrează în spitale din Timișoara, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Pitești, Piatra Neamţ, București, Brăila, dar şi din Chișinău, Republica Moldova. Chișinăul a avut anul acesta prima promoţie de absolvenţi cu studii superioare. 

Mariana Alina Renghea a vorbit despre teoria NANDA (cum se valorizează pacienţii, cum se face diagnosticarea nursing, cum se clasifică diagnosticele nursing, cum se evaluează îndeplinirea obiectivelor prin urmărirea criteriilor de evaluare, când se continuă planul de îngrijiri, când se închide, când se reformulează). 

După teorie au urmat şi aplicaţii practice pe calculator – cazuri clinice la care colegele noastre au participat activ, înţelegând mai bine cum se rezolvă şi se finalizează un document (există școli, printre care şi cea organizatoare, care sunt implicate în proiecte Erasmus, de schimb de experienţă). S-a demonstrat încă o dată că schimbarea trebuie să înceapă de la noi. Să fim conștienţi că nu putem face faţă responsabilităţilor, nu putem crește calitatea actului de îngrijire fără o pregătire temeinică.

Utilizarea planului  necesită cunoștinţe teoretice 

În spital, în funcţie de diagnosticul de internare, calculatorul relaţionează niște intervenţii standard, pe care le bifează asistenţii medicali la fiecare pacient. Zilnic, dacă au apărut modificări,  acestea sunt consemnate în planul de îngrijire. În funcţie de acest lucru, pot să apară diagnostice nursing noi sau să fie rezolvate altele care au fost puse la început. 

Aplicaţia duce la un plan de îngrijire standard, dar asta nu înseamnă că putem să lucrăm cu ea dacă nu știm teoria nursingului, diagnosticele nursing, intervenţiile nursing, rezultatele așteptate și competenţele noastre.