Newsflash
OPINII

Arta subtilă de a spune „nu”

de Dr. Vlad STROESCU - feb. 26 2021
Arta subtilă de a spune „nu”

Mă chinui și transpir de fiecare dată când trebuie să spun „nu”. Calea de mijloc e dificilă. Căci este calea asertivităţii în foarte delicata relaţie interumană care e cea dintre medic și pacient.

Nu știu dacă a dispărut din memoria volatilă a publicului întâmplarea recentă în care un coleg a declarat că va încheia relaţia medic-pacient cu orice persoană care va refuza vaccinarea anti-COVID.

Dincolo de semnele de exasperare și oboseală care erau ușor de citit printre rândurile scrise de dumnealui, dar nu foarte băgate în seamă în focul de paie din social media care a urmat, am rămas cu o dezbatere interioară interesantă.

Mă găsesc în situaţia contrară, am unii pacienţi pe care nu reușesc să-i ajut cu adevărat, pentru că nu se lasă ajutaţi și vin la doctor doar pentru „beneficii secundare”.

Ei aflându-se totuși în situaţii de viaţă anormale și disfuncţionale, nu îndrăznesc să închei relaţia cu ei, vrând să fiu prezent și capabil să intervin atunci când ceva cu adevărat grav se va întâmpla.

E un dublu risc: pentru pacient, împiedicându-i progresul, și pentru mine, punându-mă pe o cale ce duce la epuizare și burnout. Calea de mijloc e dificilă și necesită adesea psihoterapie personală. Căci este calea asertivităţii în foarte delicata relaţie interumană care e cea dintre medic și pacient.

Calea de a ști când și cum să refuzi fără să faci rău. Departe de mine gândul că aș fi un expert aici; mă chinui și transpir de fiecare dată când trebuie să spun „nu”. Totuși, două lucruri simple au rămas cu mine, vi le împărtășesc aici.

În primul rând, singura emoţie care trebuie să se degaje dintr-un refuz e empatia. Nu furia, indiferent de justificare și grad. Nu vă certaţi niciodată. Dar mai ales, nu vinovăţia.

Mulţi o vom resimţi, anticipând frustrarea și dezamăgirea interlocutorului, deși facem ceea ce trebuie. Și vinovăţia e adesea compensată tot prin furie, într-o pendulare ce golește relaţia terapeutică de orice miez benefic.

În al doilea rând, trebuie să îţi faci timp să îi explici pacientului de ce îl vei refuza, cât mai raţional și blând, dar nu ramificat sau interminabil. Refuzul trebuie să se sprijine pe un principiu de neclintit, care nu lasă loc de negociere.

De exemplu, „primum non nocere”, interesul pacientului, dar și propriile noastre limite, profesionale și personale. E în regulă să arătăm că suntem oameni.

În fine, trebuie să îl asiguri pe om că nu îl vei abandona, și chiar dacă vei încheia relaţia terapeutică cu el, îl vei îndruma încotro să meargă mai departe.

E nevoie de antrenament. Și vor fi obstacole și eșecuri. Dar dincolo de ele, vom fi medici mai buni și mai echilibraţi.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe