Am ales să scriu în acest articol despre trei posibile semne ale traumei secundare, trei manifestări pe care te invit să le privești dintr-o altă perspectivă. Ele se pot regăsi și în alte tulburări, cum ar fi burnoutul, depresia sau anxietatea generalizată, dar capătă o specificitate aparte atunci când vorbim despre trauma secundară. 

Literatura de specialitate ne spune că trauma secundară poate apărea atunci când asistăm la o traumă directă experimentată de o altă persoană: când vedem pe cineva murind în fața noastră, când cineva își pierde controlul asupra propriului corp sau când suntem alături de persoane care trec printr-o perioadă lungă de stres acut. Cele trei simptome ale acesteia sunt: irascibilitatea, insomnia și hipersensibilitatea auditivă. 

Dacă ai trecut sau treci printr-un episod de insomnie, dacă orice lucru te enervează sau dacă foșnetul rezidenților din salon te scoate din minți, întreabă-te dacă nu cumva ar putea fi efecte ale traumei secundare la care ai fost expus. Poate că moartea unui pacient sau iminența acesteia te afectează mai mult decât ești dispus să recunoști.

Irascibilitatea este, poate, cel mai evident simptom. Sistemul de sănătate românesc este plin de povești despre medici extrem de irascibili, care, la cel mai mic disconfort sau la o greșeală minoră, izbucnesc într-un uragan de țipete și insulte. „La început m-am speriat”, mi-a spus un rezident, „dar după un timp m-am obișnuit. Nimeni nu înțelege de ce se poartă așa. Nu are niciun sens, dar asta e, nu-l putem schimba”. 

Problema este că irascibilitatea nu se oprește la porțile spitalului. O vei duce și acasă, unde vei țipa la copii, vei fi permanent nemulțumit de partener și vei găsi extrem de inconfortabile momentele în care nu ești ocupat și trebuie să fii doar cu tine. Totul pare o luptă. Vezi amenințări peste tot și le reproșezi celor din jur că nu te înțeleg, că nu înțeleg profesia ta – fără să te întrebi, măcar o clipă, dacă nu cumva tu însuți nu te mai înțelegi pe tine. 

Despre insomnie și hipersensibilitate auditivă

Insomnia poate lua trei forme: de adormire – îți este greu să adormi, de menținere – te trezești frecvent în timpul nopții, și terminală – te trezești după câteva ore de somn și nu mai poți readormi. Dacă în cazul burnoutului insomnia este însoțită de coșmaruri difuze, în trauma secundară visele sunt frecvent legate de evenimentul traumatic trăit prin pacient.

Privarea de somn are efecte profunde asupra fiziologiei noastre și asupra capacităților cognitive. Cei care au experimentat-o știu cât de mult le scade capacitatea de analiză, de concentrare și cât de afectate sunt deciziile luate în această stare. Mulți medici își tratează insomnia prin automedicație. Poate că pastila te va ajuta să adormi, dar este puțin probabil să te ajute și să procesezi trauma secundară care a generat acea stare.

Hipersensibilitatea auditivă face parte din hiperactivarea fiziologică – un criteriu de diagnostic în PTSD. „Strigă la noi profa și atunci când întoarcem foile unui dosar”, mi-a povestit o rezidentă la un workshop. „Când respirăm, trebuie să o facem cu grijă, pentru că e atât de sensibilă la zgomote, încât ne deplasăm prin încăpere ca niște fantome.”

Dacă ești sensibil la alarmele medicale, la sunetul aparatelor de resuscitare sau la ticăitul ceasului de perete, e momentul să începi să ai grijă de tine. În psihologie, spunem că avem o problemă atunci când răspunsul la un stimul este disproporționat în raport cu intensitatea acelui stimul.

Ce e de făcut dacă te regăsești în una din situațiile de mai sus? Învață mindfulness. Terapia cognitivă bazată pe mindfulness (MBCT) înseamnă să devii conștient de gândurile, emoțiile și senzațiile tale corporale. Ai răbdare și grijă de tine. Ia-ți timp și stai tu cu tine. Întreabă-te ce se află, de fapt, în spatele acestor manifestări. 

Învață exerciții de relaxare și meditație. Relaxarea musculară progresivă sau trainingul autogen sunt doar două exemple. Poți adăuga și exerciții simple de respirație. Apelează la un specialist în sănătate mintală. Munca în sistemul de sănătate are un impact psihologic profund. A avea grijă de tine nu este un semn de slăbiciune, ci un semn de curaj și responsabilitate – față de tine, dar și față de pacienții care îți trec pragul zilnic.  

Notă: Acest articol are un rol orientativ, în scop psihoeducativ. Pentru evaluarea formală a unei posibile traume secundare sau a unei tulburări de stres posttraumatic, se recomandă trimiterea către un specialist în sănătate mintală.

Bibliografie:
Frontiers in Psychology (2020)
Pappa et al. (2020) – PubMed
BMC Health Services Research (2023)