Recent, Departamentul american al sănătății, condus de Robert Kennedy Jr., cunoscut de ani de zile  ca un „vaccinosceptic”, a anunțat o reducere a numărului de vaccinuri recomandate pentru copii, într-un nou program descris de președintele Donald Trump ca fiind „mult mai rezonabil”, fiind însă intens criticat de experți. 
Șase vaccinuri recomandate anterior pentru toți copiii americani acum sunt recomandate doar pentru cei cu risc deosebit de ridicat. 

Revizuirea aceasta generată de un antivaccinist în patria de unde s-a construit și s-a fundamentat  istoria vaccinării este surprinzătoare pentru toți cei care au o pregătire medicală, știindu-se că vaccinarea este și a fost responsabilă de o multitudine de implicații și consecințe pozitive  în domeniul  strategiei sanitare.

Istoria vaccinării a fost scrisă în secole. Vaccinarea modernă a început cu Edward Jenner în 1796, folosind virusul variolei bovine (vaccinia) pentru a proteja împotriva variolei umane, fapt care a permis crearea primului vaccin și a conceptului de imunizare în masă. 

De atunci, rând pe rând, s-au înscris în istoria descoperirilor epocale: primul vaccin inactivat împotriva febrei tifoide și a holerei (1896); primul vaccin cu adjuvanți împotriva tusei convulsive (1932); primul vaccin care conține săruri de aluminiu pentru a stimula răspunsul imunitar al organismului; primul vaccin gripal (1946); primul vaccin poliomielitic (1952); ARNm-ul – deschizător de drumuri spre noi vaccinuri (1961); primul vaccin împotriva rujeolei (1963);  vaccinul cu vector viral; primul vaccin pe bază de proteine; primul vaccin împotriva HPV (2006); primul vaccin cu vector viral; primul vaccin de tip ARNm împotriva COVID-19 (2020).

În aceleași perioade generatoare de epidemii, omenirea a trăit drama poliomielitei ( care se estimează că a făcut peste 2 milioane de victime în Europa și a provocat handicapuri pe viață la alte milioane de oameni), drama gripei spaniole (estimându-se că, din 1918, a ucis aproape 50 de milioane de oameni din întreaga lume), și cataclismul pandemiei de COVID (până în 4 martie 2023, pandemia provocând peste 680 milioane de cazuri și 6,8 milioane de decese confirmate).

Acțiuni, efecte și reacții

Este interesant de remarcat că fiecare val „spasmodic” de infecții virale a adus în secolele anterioare o puternică susținere în favoarea unor descoperiri salutare, în regim de urgență. Convulsiunile istorice au fost amortizate de aceste utilizări succesive de vaccinuri. Dacă totuși privim în urmă, observăm și un anumit hiatus între momentul descoperirii vaccinului și eradicarea anumitor boli – variola eradicată scriptic doar în 1980 sau poliomielita eradicată în Europa în 2002. 

Concomitent, s-au creat marile dezbateri în jurul vaccinului anti-COVID, anti-HPV, anti-rujeolic, cu discuții purtate de tabăra antivaccinistă (majoritatea fără pregătire medicală ), pe tema efectelor adverse. Acum au reapărut cazurile letale de rujeolă, se semnalează focare de poliomielită, iar lista de amenințări virale crește, dacă ne gândim la Ebola, noile virusuri gripale, etc.

Mă întreb oare ce era „mai rezonabil”: vaccinarea obligatorie în era comunistă, cu caiete vaccinale ținute la zi de medicii de familie și obligativitatea părinților de a se alinia la această strategie de „ stânga” sau ceea ce trăim acum, când se citează un consens internațional și „adoptarea unui calendar mai rațional, de dreapta” (Donald Trump pe rețeaua Truth Social), unde „părinții pot alege dacă doresc să li se administreze copiilor lor toate vaccinurile fiind în continuare acoperiți de asigurare”.

Avertizările specialiștilor

Lăsând la o parte coloraturile politice de dreapta sau de stânga, calendarele de imunizare au dovedit că pot proteja copiii de boli grave și uneori fatale. Dramele părinților care și-au pierdut copiii pentru că au căzut în aceste capcane ale abținerii de la vaccinare rămân cvasinecunoscute și sunt îngropate adeseori, ascunse de ochii presei sau repuse în discuție cu puternice resentimente de tabăra antivaccinistă.

Este firesc ca lumea medicală să fie îngrijorată pe tot globul pământesc, dar lumina nu mai vine de la americani, chiar dacă lumea politică din SUA critică această decizie adoptată de administrația Donald Trump. Senatorul Bill Cassidy, medic de profesie, a afirmat că această decizie, „bazată pe nicio informație științifică despre riscuri și pe foarte puțină transparență, va stârni inutil teamă în rândul pacienților și medicilor și va îmbolnăvi și mai grav America”, iar pediatrii atenționează că astfel de strategii trebuie să se bazeze doar pe dovezi științifice și nu pe comparații care nu țin cont de diferențele majore dintre țări și sistemele de sănătate.

În acest moment, educația populației este lăsată la îndemâna unor oameni care majoritatea nu au pregătire medicală, la dispoziția știrilor de can-can, referitoare la reacțiile adverse ale vaccinurilor sau la atacarea celor care susțin transparență și invocarea doar a argumentelor științifice pentru  protejarea omenirii în secole de suferință. De fapt, uităm că Emil Cioran a atras atenția că „luciditatea este un vaccin contra vieții”, iar pe de altă parte, Edward Aloysius Murphy a spus că „diferența între dragoste și răceală este aceea că pentru răceală există vaccin”.