Unul dintre medicii care mi-au trecut pragul îmi spunea că se trezește în jur de ora 4:00 și nu mai poate să doarmă. „Mă duc seara la culcare târziu, undeva înainte de 00:00, și adorm greu. E mai greu atunci când tratamentul nu merge bine la un pacient. Sunt cu gândul la el mereu”, îmi explica el.

„De când mi-a murit copilul acela în operaţie nu mai pot dormi. Mă trezesc noaptea extrem de speriată de un coșmar. Nu pot să îmi scot din minte imaginea părinţilor sfâșiaţi de durere. Fără să vreau, pur și simplu retrăiesc acele momente, câteodată în somn, câteodată în viaţa mea de zi cu zi. Simt că nu mai rezist”, îmi mărturisea o doamnă medic.

Cauzele insomniei sunt multiple, iar printre acestea se numără: stresul, anxietatea, depresia, burnoutul, conflictele în relaţiile de la muncă sau din viaţa personală, tulburările de sănătate fizică, consumul anumitor medicamente și substanţe, mediul și obiceiurile de dormit. Insomnia afectează 
sănătatea fizică a personalului medical, dar și cea mintală, cu impact asupra capacităţii de a lua decizii. Această problemă se va reflecta în calitatea actului medical, dar și în viaţa personală a cadrelor medicale.

Sunt foarte multe cadre medicale „bântuite” de insomnie. Responsabilitatea muncii, rezultatele ei creează un mediu extrem de stresant. Și cum ar putea fi altfel, când îţi asumi responsabilitatea vieţii oamenilor și sunt atâţia factori de stres care te încolţesc?

Insomnia afectează întreaga echipă medicală în moduri diferite. Rezultatele unui studiu realizat în spitalele universitare din Geneva (1) au arătat că asistentele/asistenţii medicali au raportat un nivel mult mai ridicat de insomnie și au apelat la somnifere mult mai mult decât medicii.

Efecte amplificate după fiecare episod 

După o noapte nedormită, starea fizică și cea psihică se înrăutăţesc, iar efectele se amplifică după fiecare astfel de episod. În plus, apare chiar frica de insomnie. Încă dinainte de a merge la culcare, te gândești dacă vei putea dormi și te așezi pe pat cu o frică imensă: „Dacă nu voi reuși să dorm nici în această seară?”. Cu cât te gândești mai mult la asta, cu atât vei adormi mai greu.

Am trecut și eu prin insomnii și știu ce înseamnă să nu dormi două nopţi. Știu cum e să îţi simţi ochii de parcă ai avea nisip în ei și cum lumea devine dintr-odată ciudată. Știu că nici ceaiul de tei, nici laptele băut în miez de noapte nu ajută. Am învăţat atunci că pastilele tratează doar efectul, și nu cauza. Că exerciţiile de relaxare și număratul oilor s-ar putea să mă ajute pe moment, dar nu o să îmi rezolve cauza care a dus la insomnie.

„Și ce să fac?”, mă întreabă un alt medic, „cumva trebuie să merg mai departe”, adaugă el. Și da, așa e, cumva trebuia să meargă mai departe. „Cum poţi să dormi, însă, într-o cușcă cu lei?”, l-am întrebat. „Ai vrea să te așezi pur și simplu pe jos și să dormi? Crezi că asta e 
realist?”, am adăugat.

Când stresul, anxietatea, depresia, burnoutul sunt prea mari, când ai trecut prin evenimente traumatice, e posibil să îţi sară somnul și atunci ar trebui să ceri ajutor specializat. Datele unui studiu realizat în 2020, de Matthew D. Weaver et al., în Statele Unite (2), au arătat că 29% dintre persoanele chestionate în cadrul său au fost diagnosticate pozitiv la cel puţin o tulburare de somn.

Dacă lucrezi în sistemul de sănătate și nopţile sunt câteodată prea lungi pentru tine, vorbește cu un specialist. Pentru că noaptea e un sfetnic bun doar dacă dormi bine.