Maria Ciurea a trimis pentru prima dată o proză scurtă la rubrica noastră, „Doza de ficțiune”, iar personajul creat de ea „Vrea să simtă ceva, chiar dacă e doar durere.”
Încrederea pacienţilor mei mă obligă de fiecare dată să fiu vrednic de ea... ea însăși e un dar. Uit adesea să fiu recunoscător pentru el.
Știm cu toţii că nu doar din pricina banilor se pleacă din ţară.
Mergând zilele trecute pe lângă școala unde învaţă fetele mele, am observat că gardul s-a mai înălţat cu o treime. Acum e aproape la fel de înalt ca școala.
Am stat de vorbă recent cu Vlad Vancia, specialist în comportamentul animalelor, despre beneficiile mai puțin cunoscute ale prietenilor noștri necuvântători.
Prim-ministrul Marcel Ciolacu remarca, recent, numărul mare de zile de concediu medical în România, afirmând că acestea sunt cu siguranţă abuzuri și cerând explicaţii de la CNAS.
Suntem dispuși să vorbim deschis despre sănătatea mintală nu doar din turnul de fildeș al halatului alb, ci cu autenticitate și sinceritate. Dar e încă greu să găsim aceeași autenticitate în felul în care ne organizăm și ne facem planuri.
Pentru noi, medicii, concediul nu e niciodată ceva simplu și relaxant. Pentru că boala și suferinţa nu își iau niciodată vacanţă, e adesea un „coșmar logistic” să poţi delega temporar toate grijile profesionale curente.
Azi, când cantităţi enorme de informaţii medicale sunt la îndemâna oricui, nu cred că e vreun medic care să nu se întâlnească cu pacienţi cu dosare groase de investigaţii neconcludente, speriaţi până la obsesie de boli eluzive.
Ca medici într-o ţară răsăriteană, problema singurătăţii nu e doar a pacienţilor noștri. Ne afectează în mod direct, punându-ne de aceeași parte a baricadei.
De mai multă vreme s-a născut în mine ideea, maturizată în convingere, că psihiatria se află într-un impas multidimensional.
Vorbim mult prea puţin despre tulburarea bipolară, ea face încă obiectul unui enorm stigmat. Îi admir pe cei câţiva care trec prin această experienţă și vorbesc public, cu curaj, despre ea.
Cred că empatia este cea care ne va ajuta să ne păstrăm locurile de muncă în viitor. Deocamdată, pare să fie singura care nu poate fi înlocuită de inteligenţa artificială.
Articolul analizează tumorile cu supraexpresie/amplificare HER2. Gena HER2 este o protooncogenă care se află pe braţul lung al cromozomului 17.
„Până și cea mai mică floare își are rădăcini în nemărginire.” Așa spune o frază dintr-o carte pe care tocmai am deschis-o („Cartea ceasului de nisip”, de Ernst Jünger).
Cancerul colorectal cu mutaţie BRAF reprezintă o entitate biologică distinctă, asociată cu un prognostic nefavorabil.
Medic primar neurochirurg și director științific al Spitalului Clinic Sanador, profesorul Ciurea a primit recent distincția supremă de „Doctor Honoris Causa” a Universității „Apollonia” din Iaşi.
În ultimul deceniu, medicaţia moleculară ţintită s-a alăturat chimioterapiei în tratamentul cancerelor colorectale.
Ideea conform căreia conștiinţa propriului prognostic nefast face mai mult rău decât bine e justificabilă din punct de vedere consecvenţialist, dar încalcă o bază deontologică, autonomia pacientului.
Medscape a publicat o nouă ediție a studiului privind burnoutul la medici, iar rezultatele nu ne sunt favorabile. Ar ajuta un asemenea raport în România. Aceleași probleme cronice ne presează și aici.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
