Cele patru intervenţii reprezintă o premieră cel puţin în literatura medicală, cazurile fiind prezentate în cea mai recentă ediţie a revistei Obstetrics & Gynecology.

Modificările genelor BRCA se asociază cu aproximativ 15% dintre cancerele ovariene. Riscul cumulativ ca o persoană purtătoare de BRCA1 să dezvolte cancer ovarian de-a lungul vieţii este de 16-68%, respectiv de 11-30% pentru BRCA2.

 Patru paciente purtătoare de modificări la nivelul genelor BRCA au fost consultate la University College London Hospitals Familial Cancer Clinic în intervalul 
1 martie 2018 – 31 martie 2022. Fiecare caz a fost discutat în cadrul unor întâlniri multidisciplinare pe tema cancerelor cu transmitere familială. La întâlniri au participat oncologi specializaţi în neoplasmele ginecologice, geneticieni cu activitate clinică, consilieri genetici și psihologi. 

 Femeile erau considerate eligibile pentru salpingo-ovarectomie dacă aveau vârsta mai mare de 35 de ani – pentru purtătoarele de BRCA1 –, respectiv peste 40 de ani, pentru purtătoarele de BRCA2. Toate au avut între 40 și 45 de ani. 

Trei paciente prezentau mutaţia BRCA1 și suferiseră de cancer de sân. Dintre ele, două trecuseră prin mastectomie bilaterală, iar o femeie fusese tratată prin tumorectomie, chimioterapie și radioterapie. Ea și-a hrănit ulterior bebelușul la sânul neiradiat.

Pacienta cu BRCA2 nu suferise de cancer de sân, dar optase pentru mastectomie bilaterală preventivă. Două dintre paciente se aflau la prima sarcină, în urma fertilizării in vitro, și au născut gemeni. Celelalte femei erau la al doilea copil, primul fiind născut tot prin cezariană.

Intervenţia 2 în 1, opţiune viabilă

Toate intervenţiile s-au desfășurat sub anestezie epidurală. Medicii au evaluat timpul operator (între 45 și 90 de minute), cantitatea de sânge pierdut (400-1.000 ml), concentraţia de hemoglobină, complicaţiile perioperatorii, durata spitalizării (2-4 zile) și capacitatea de alăptare. Nicio pacientă nu a necesitat transfuzii de sânge, nu a suferit leziuni ale organelor interne și nu a avut nevoie de reinternare sau reintervenţie. Incidentele postoperatorii au fost minore. De asemenea, medicii au evaluat gradul de satisfacţie a pacientelor, după 11-59 de luni de la intervenţie, acesta fiind foarte ridicat.

Abordarea menopauzei timpurii

Extirparea ovarelor implică instalarea timpurie a menopauzei și un risc mai mare de sângerare intraoperator, din cauza modificărilor fizice survenite în timpul sarcinii. „Singura problemă reală este că vasele de sânge se măresc mult în perioada sarcinii, așa că este nevoie de și mai multă grijă pentru a evita deteriorarea lor. Le ligaturăm sau le cauterizăm cu foarte mare atenţie”, a explicat pentru BBC profesorul Adam Rosenthal, care a efectuat procedura la University College London Hospital.

Potrivit cercetărilor, trompele uterine se află la originea majorităţii cancerelor ovariene seroase de grad înalt. În același timp, menopauza indusă chirurgical pare a fi mai greu de suportat decât menopauza instalată pe cale naturală. Studii clinice în desfășurare evaluează eficienţa și siguranţa salpingo-ovarectomiei bilaterale efectuate în scop profilactic prin două intervenţii, la distanţă una de alta. Prima îndepărtează trompele uterine la momentul la care pacienta este sigură că nu își mai dorește alţi copii. A doua îndepărtează ovarele la vârsta intrării naturale la menopauză. În felul acesta, se reduce semnificativ riscul apariţiei cancerului, dar se păstrează beneficiile hormonilor naturali.

În cazurile de faţă, trei paciente au utilizat terapie de substituţie hormonală postchirurgical – femeia fără antecedente de cancer de sân, care efectuase mastectomia profilactică, și două femei cu antecedente de cancer mamar triplu-negativ (pe suprafaţa celulelor tumorale nu există receptori pentru estrogen sau progesteron și nici receptorul 2 al factorului de creștere epidermală). 

Autorii recomandă terapia combinată cu administrare mai degrabă transdermică, pentru un risc mai mic de apariţie a trombo­embolismului venos. 

Terapia se va iniţia la minimum șase săptămâni post­intervenţional sau mai târziu, în cazul femeilor care doresc să alăpteze. Hormonii sintetici pot provoca bebelușului icter și ginecomastie. În absenţa contraindicaţiilor, tratamentul trebuie continuat până la 51 de ani. Autorii subliniază importanţa selectării cazurilor pentru această intervenţie chirurgicală combinată.