Despre nevoia de sânge se discută permanent. Se știe că atunci când se cere un component sanguin pentru transfuzie, această cerere devine o problemă. Rezolvarea ei necesită eforturi deosebite.
Zilele trecute am aflat, într-o discuţie a Coaliţiei Unitatea de Sânge, că în România doar 2% din populaţie donează sânge, spre deosebire de alte ţări, unde situaţia este mult mai bună. Deci, principala problemă este, se pare, numărul redus de donatori.
Care sunt soluţiile pentru creșterea numărului de donatori, într-una dintre puţinele ţări în care donarea este oarecum recompensată? Creșterea compensaţiei nu ar fi o soluţie, pentru că acele tichete de masă oferite au alt rol: de a educa donatorul că trebuie să se hrănească bine și de a-l ajuta să se hrănească bine, chiar înainte de a dona sânge. Creșterea numărului de zile libere oferite după donare nu are sens, fiindcă nu e necesar mult timp pentru recuperare și nici nu servește la motivarea donatorului, care oricum pentru ziua liberă corespunzătoare actului de donare are de multe ori probleme cu angajatorul.
Fondul problemei stă în educarea populaţiei, care să aibă dorinţa de a dona benevol, din conștiinţă civică. Spunea cineva că nu crede că poporul român este mai puţin generos decât alte popoare. Dovadă sunt cel puţin faptele recente de ajutorare a refugiaţilor ucraineni, care au fost salutate de toate statele europene.
Poate că poporul român este mai obișnuit să reacţioneze emoţional. Ne amintim de cozile care s-au format după diferite tragedii colective când lumea se înghesuia să ajute la recuperarea răniţilor prin donarea de sânge. Dar, peste numai o zi sau două, după ce subiectul dispare din jurnalele de știri, centrele de donare se golesc din nou.
În realitate, publicul este mai puţin informat, un paradox într-o ţară cu una dintre cele mai mari viteze de internet și cu un acces cvasigeneralizat la tehnologia comunicării. Însă, contează calitatea informaţiei și modalitatea în care comunici cu publicul.
Este nevoie de o strategie de educaţie care să înceapă din primii ani de școală, prin care populaţia să fie educată în spirit civic, astfel încât gestul de a dona sânge să devină ceva firesc, să nu fie nevoie de organizarea unor campanii heirupiste care să aducă în atenţia populaţiei nevoia neacoperită de produse de sânge. Iar această „lecţie” trebuie repetată zi de zi, prin campanii de comunicare coerente, realizate de profesioniști, cărora li se alocă resurse adecvate și li se măsoară rezultatele.
Și, nu în ultimul rând, este nevoie de reorganizarea sistemului naţional de transfuzie, refacerea școlii de transfuzie, dar și de reglementarea mai judicioasă a utilizării produselor de sânge.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe