Frecvent se vorbește despre progresele tehnologice din sănătate și despre apariția continuă a unor noi dispozitive medicale. Adesea, discuțiile au loc în jurul eforturilor financiare sau al sprijinului oferit de companii și instituții cu fonduri dedicate progresului medical (sau nu!). 

În entuziasmul general, însă, se omite uneori un aspect esențial: fiecare dintre aceste tehnologii, astăzi indispensabile într-o medicină modernă, a început cândva ca o simplă idee, de cele mai multe ori privită cu scepticism, dar susținută curajos de inventatorul său. 

În spatele acestor idei s-au aflat oameni cu spirit critic dezvoltat, care au avut curajul să gândească diferit și care au transformat o intuiție într-o soluție tehnică necesară și concretă. Ne este ușor să ne imaginăm cât de afectat ar fi sistemul medical fără medici sau fără asistenți. Dar la fel de legitimă este și întrebarea: ce ar fi medicina modernă fără inventatori?

 Ei sunt profesioniștii care deschid drumuri noi și oferă specialiștilor din sănătate instrumentele necesare, din ce în ce mai performante și automatizate, vitale pentru investigare, diagnostic, tratament, monitorizare etc. Titulatura de „inventator” este purtată de persoana care deține măcar un brevet de invenție – un document științifico-juridic ce confirmă dreptul de proprietate industrială asupra soluției tehnice propuse și, de cele mai multe ori, asigură monopolul comercial asupra acesteia.

Pusee de creativitate 

Ideile care stau la baza unor noi concepte tehnico-medicale apar adesea ca răspuns la problemele întâlnite în sistemul de sănătate sau ca soluții la limitările unor dispozitive și metode existente, care pot fi îmbunătățite sau chiar automatizate pentru reducerea prezenței/intervenției factorului uman, a erorilor, a timpului de diagnostic, de recuperare sau de tratament. 

Pe baza unui fond științific personal solid, aceste idei nu mai pot rămâne ascunse și ies la iveală în momente neașteptate, numite de psihologi iluminări. Acestea se pot produce oricând: la cumpărături, la operă, în baie sau chiar în timpul unei pauze de somn de pe la miezul nopții, mai ales dacă am mers la culcare cu anumite probleme de rezolvat în gând. 

Inventatorii au obiceiul de a adormi cu problema în minte, practic „programând” subconștientul. Creierul rearanjează informațiile și creează noi conexiuni mai ales în timpul somnului REM (somnul cu vise) sau în hipnagogie – starea de tranziție dintre veghe și somn, caracterizată prin apariții spontane de imagini și idei.

 În REM, activitatea cerebrală este foarte activă, logica și filtrul critic fiind foarte slăbite, permițând combinații nebănuite de soluții între informațiile stocate – deci fără constrângerea logicii din starea de veghe! Astfel, pot apărea soluții inovatoare (informații stocate în memoria de scurtă durată) ca rezolvare a problemei la care ne-am gândit înainte să adormim. 

De aceea, Edison obișnuia să meargă la somn ținând în mână niște obiecte: atunci când adormea, zgomotul produs de căderea lor îl trezea brusc din hipnagogie, permițându-i să captureze ideea înainte să piardă memoria de scurtă durată. Thomas Edison folosea bile din oțel, Salvador Dalí folosea o lingură în același scop – fiecare cu trusa proprie de pescuit idei din somn, la granița dintre vis și gând conștient.

Resuscitarea unei idei

Un carnet și un pix pot constitui cuplul perfect pentru primul ajutor de bază al inventatorului în resuscitarea primelor semnale vitale ale unei idei. Ideea apare, dar se poate stinge rapid dacă nu este captată la timp. Chiar dacă pare nesemnificativă sau „proastă” la momentul apariției, merită salvată, pentru că poate evolua și transforma soluția inițială în ceva cu adevărat valoros. 

Dacă nu avem un carnet la îndemână, smartphone-ul poate prelua rolul de „suport de urgență” pentru idei. Aceasta pentru că niciodată nu ar trebui ca cineva să fie pus în situația de a pierde Nobelul doar pentru că a omis o idee aparent foarte bună apărută din nefericire în miezul nopții. Ar putea fi de neiertat.

Creativitatea, însă, poate fi antrenată – și chiar este indicat să fie antrenată. În acest sens, există numeroase metode de stimulare a creației tehnice, precum brainstormingul, morfologia și combinatorica, metoda obiectului generalizat și alte câteva zeci de tehnici. Idei noi pot fi inspirate și din natură, prin biomimetism. Un exemplu bine cunoscut este velcro-ul, inspirat de cârligele plantelor de brusture, care și-a găsit aplicații inclusiv în fixarea dispozitivelor medicale pe corpul uman. 

Nu este nevoie să aplicăm toate metodele simultan: chiar și folosirea unei singure tehnici, focalizată pe domeniul de interes, poate genera multiple soluții tehnice, cu grade diferite de originalitate.

Iluzia originalității

Chiar dacă ideile par originale, o cercetare a stadiului actual al tehnicii, mai ales în bazele de date de brevete, arată, de multe ori, că ele au fost deja brevetate, studiate, aplicate sau chiar comercializate de o companie condusă posibil chiar și de un profesor de la MIT. 

Nu trebuie însă să fie descurajant: faptul că ai gândit aproape la fel ca o persoană cu minte strălucită este deja un semn bun. Trebuie doar să accepți că cineva a fost primul – așa cum spunea și Plinius cel Bătrân: Invenit qui prior fuit – „A inventat acela care a fost primul”. Se cunoaște și faptul că numărul brevetelor de invenție atestă inclusiv rapiditatea cu care un inventator a urcat în primul tramvai din stația care duce la sediul oficiului de brevetare.

Antrenamentul răbdării

Generarea de idei noi este dificilă și cere disciplină, dar așteptarea finalizării procedurii de examinare a unei invenții poate fi și mai teribilă. Brevetarea durează: oficiile de brevete au proceduri standard care trebuie respectate, iar durata și rezultatele analizelor nu sunt întotdeauna favorabile inventatorului și nici nu favorizează comercializarea produsului. Cu toate acestea, prioritatea asupra soluției tehnice este asigurată, în anumite forme, încă din momentul depunerii documentației. 

După depunere, urmează verificarea descrierii invenției și examinarea de fond realizată de experți în domeniu, un proces care poate dura mult, ani întregi. Această așteptare prelungită adaugă însă un suspans aparte și sporește savoarea bucuriei de a obține, în sfârșit, brevetul de invenție. Sau nu. 

Ce scapă brevetului?

Există și câteva excepții de la brevetare. Metode de tratament chirurgical sau terapeutic și metode de diagnostic aplicate asupra corpului uman sau animal nu pot fi brevetate deoarece aplicarea lor nu poate fi supusă monopolului privat. 

Ar fi absurd ca un medic să ceară licență sau să plătească pentru a putea utiliza în practica sa o anumită metodă chirurgicală. Asta ar mai lipsi în sistemul de sănătate. În schimb, nu sunt excluse de la brevetare dispozitivele și instrumentele medicale, compozițiile farmaceutice sau echipamentele ori metodele in vitro de diagnostic.

Rețeta secretă a succesului

Modalitatea de a deveni inventator poate fi surprinzător de simplă: fixezi o problemă tehnică în minte și apoi... nu cauți soluții, nu studiezi căi posibile sau nu rezolvi ecuații. Pur și simplu, mergi la somn și aștepți un timp. Poate câteva minute sau poate câteva decenii. 

Este esențial să ai la îndemână „instrumentele de pescuit idei” – bile din oțel, linguri sau alte obiecte, după gust. Restul ține doar de trezirea la momentul potrivit. Dacă ideea originală apare, ai ce breveta; dacă nu, măcar te bucuri de un somn odihnitor și de convingerea că, pentru moment, chiar nu ai nevoie de niciun brevet de invenție.