Articulația gleznei este una dintre cele mai importante articulații portante ale aparatului locomotor uman. Maleolele medială și laterală sunt componente osteorticulare care fac parte din elementele structurale ale articulației gleznei. Mișcările bruște sau alte tipuri de traumatisme puternice duc la întreruperea continuității osoase a acestor componente. Redarea aliniamentului părților lezate în cazul fracturilor cu deplasare se poate face de medicul ortoped prin intervenție chirurgicală. Acesta fixează părțile osoase folosindu-se de materiale de osteosinteză, cum ar fi plăcuțe și șuruburi speciale. 

Încă din a doua zi postoperator rolul kinetoterapeutului este de o importanță majoră în procesul de reabilitare totală a pacientului care a suferit o astfel intervenție chirurgicală. El, alături de întreaga echipă interdisciplinară, va urmări starea troficității țesutului din zona în care s-a produs intervenția. Kinetoterapeutul este cel care va avea grijă ca pacientul să țină membrul pelvin operat într-o postură proclivă, asigurând astfel o bună circulație venoasă de întoarcere prin evitarea stazelor. 

Dacă articulația gleznei după operație nu este imobilizată cu un aparat gipsat sau cu o orteză specială, trebuie evitat contactul prelungit al zonei calcaneului cu patul, pentru a se evita necrozarea zonei de țesut. Pentru aceasta, kinetoterapeutul îl învață pe pacient să folosească diferitele dispozitive cu rol de a preveni aceste aspecte, prin posturarea zonei afectate în afara oricărui risc.

Mobilizările pasive ale articulațiilor adiacente, cum ar fi cea a genunchiului și șoldului, asigură o bună circulație venoasă și o troficitate în parametri optimi atât pentru zonele în care se produc mișcările pasive, cât și pentru articulația recent operată. Totodată, sunt recomandate mobilizări active cu și fără rezistență pentru musculatura pelvinotrohanteriană, pentru evitarea reducerii volumului și forței acesteia. 

Asigurarea funcționalității musculaturii

Mișcările de aducție și abducție vor asigura menținerea unei bune funcționalități pentru musculatura din zona medială și laterală a coapsei. Dacă se vor aplica mobilizările active cu și fără rezistență de flexie și extensie a coapsei, atunci efectul benefic va fi direct simțit la nivelul musculaturii anterioare și posterioare a acesteia. Ischiogambierii, în schimb, se vor menține în condiții bune prin execuția de acte motrice active cu și fără rezistență prin flectarea gambei pe coapsă. 

Extensia genunchiului efectuată în mod activ de pacient în diferite modalități va asigura o bună funcționalitate a mușchiului drept femural, situat în partea anterioară a coapsei. Zonele reprezentate de părțile anterioară, posterioară, medială și laterală ale tibiei vor rămâne cu un deficit de forță pentru zona musculară. De asemenea, pentru perioada în care articulația gleznei nu va putea fi folosită, masa musculară va scădea semnificativ în ariile menționate anterior.

Rezistența folosită în efectuarea mișcărilor menționate va fi generată de kinetoterapeut în cele mai frecvente cazuri. Pentru aceasta, el se poate folosi de greutăți, saci cu nisip sau benzi elastice. Acest tip de acțiuni motrice au scopul și de a preveni diminuarea densității osoase la membrul care nu va putea fi folosit circa 90 de zile în cazul acestor tipuri de fractură.

Deplasarea sub supraveghere

Procedurile de posturare a pacientului proaspăt operat au o deosebită importanță după acest tip de fractură. Menținerea pacientului sub supraveghere din decubit dorsal în așezat la marginea patului face ca verticalizarea să fie mai ușoară prin adaptarea treptată a acestuia la modificările de presiune intracraniană. Verticalizarea se va face numai cu ajutorul cadrului de mers sau al cârjelor, fără sprijin pe piciorul operat, dar cu sprijin pe membrul inferior sănătos, sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului în primele zile.

În această perioadă imediat postoperatorie pacientul cu fractură maleolară operată va fi învățat să se deplaseze cu ajutorul mijloacelor menționate, folosindu-se doar de membrul inferior sănătos, fără a călca pe cel proaspăt operat. Deplasările trebuie să fie scurte, pentru strictul necesar, pentru a evita suprasolicitarea articulațiilor membrelor superioare și ale membrului inferior sănătos.

Pentru perioada imediat postoperatorie există riscul de pierdere a echilibrului, fenomen cauzat de modificările fiziologice produse de șocurile posttraumatic și postoperator suferite de pacient. Kinetoterapeutul va trebui să gestioneze și aceste situații care pot apărea pe perioada recuperării.  

Bibliografie:
Drăgan Marius-Iulian, Lucrările Conferinței Naționale Studențești-Trenduri și realități contemporane în activități fizice și de recuperare, Editura Aeriternitas, Alba Iulia, Ediția a V-a, Recuperarea redorilor articulare de gleznă secundare fracturilor maleolare tratate prin osteosinteză metalică, 27 mai 2021;
Elena Zamora, Rareș Ciocoi-Pop, Artrologie și biomecanică umană generală, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2006;
Monica Farago și Simon Pop, Metode și tehnici de evaluare în kinetoterapie, Editura Universității din Oradea 2008.