Dragă pacient(ă),

Încep prin a vă felicita în cazul în care nu vă regăsiți în cele scrise mai jos. Noi, medicii, apreciem întotdeauna un consult în care pacienta/ul nu ne îngreunează sarcina, ne ajută și ne înțelege munca. Dar, din păcate, mai avem și pacienți care încă nu înțeleg cum decurge un consult și care-i rolul lor și care e al medicului. Rândurile de mai jos sunt pentru aceștia. 

Din start vreau să vă spun că medicul de familie este (cel puțin) medic specialist, care a urmat un rezidențiat de 4 ani finalizat cu succes cu un examen. Așadar nu este un simplu medic, e un medic cu minimum 10 ani de studiu (6 de facultate + 4 de rezidențiat). Suplimentar, mulți medici de familie cu minimum 5 ani de practică medicală mai dau încă un examen pentru a deveni medici primari – cel mai înalt nivel de recunoaștere a competențelor unui medic practician (nu vorbesc aici de cei care-și dau doctoratul în medicină pentru a putea preda în învățământul superior). Scriu asta pentru că încă există ideea greșită că medicul de familie nu ar fi medic specialist.

Uneori, unii pacienți consideră că ei știu mai bine decât medicul de familie de ce boală suferă și vin la consult ca la piață: dați-mi o rețetă, o trimitere... Ceea ce evident nu este corect. Dacă acasă tu știi ce vrei să gătești și evident îți faci planul de cumpărături din piață („pentru asta am nevoie de 1 kg de cartofi, ceva ceapă, etc.), când mergi la medic nici nu știi încă diagnosticul. Și chiar dacă crezi că-l știi, lasă-l totuși pe medic să-ți stabilească el atât diagnosticul, cât și tratamentul. Nu vă luați după ce scrie online, după ce spune vecinul sau cineva din familie, pentru că nu aveți pregătire medicală pentru a analiza corect datele (de cele mai multe ori, nici sfătuitorii nu au o minimă pregătire medicală). 

Spre exemplu, eu, chiar dacă știu citi un articol de lege sau o normă financiară, merg să cer sfatul unui specialist în domeniu (jurist sau contabil). Sunt convins că, din cauza lipsei mele de pregătire în domeniu, îmi scapă nuanțe importante din materialul citit. De aceea consider că e mai bine să aveți răbdare să vă stabilească medicul atât diagnosticul, cât și tratamentul. Evident, e bine să menționați dacă ați mai luat un medicament și ați avut vreo reacție adversă la acel medicament. Iar dacă nu respectați indicațiile medicului, ar fi bine să vă asumați și urmările.

Când veniți la medic, veniți cu răbdare (evident dacă nu e urgență). Chiar dacă sunteți programați la o anumită oră, e bine să înțelegeți că se poate întâmpla ceva care să dea peste cap programul medicului, fără voia lui. Fiți mai îngăduitori, mai înțelegători. Eu îi rog pe pacienții mei să vină la cabinet „ca la moară” (pentru cei care nu au copilărit la țară, vă spun că la moară se mergea cu răbdare). Iar dacă ați intrat în cabinet, nu abuzați de timpul de consultație, pentru că și pacienții care au rămas în sala de așteptare așteaptă să fie și ei consultați.

Încă mai există pacienți care confundă medicul de familie cu medicul personal și abuzează de timpul liber al acestuia. Eu încerc să răspund și la telefon când sunt sunat de pacienții mei în afara programului de cabinet. Dar îi rog să înțeleagă că în timpul meu liber (alocat familiei sau unor activități recreative) răspund doar dacă pot. Iar dacă nu răspund și e o urgență, pacienții mei știu că trebuie să sune la 112. Evident, o convorbire telefonică nu poate înlocui un consult la cabinet. De aceea, dacă consider că e nevoie, le solicit pacienților mei ca a doua zi să se prezinte la cabinet. 

Închei cu speranța că demersul meu a fost bine primit și că s-a înțeles că am scris aceste rânduri doar din dorința de a ajuta, fără ranchiună. 

Al Dvs,

Dr. Valentin PANTEA

Medic primar MF