Colegiul Medicilor din Municipiul București s-a autosesizat în cazul situațiilor semnalate de o persoană internată în Centrul de Arși al Spitalului Clinic de Urgență București, în calitate de donator de piele. Aceasta a povestit într-o scrisoare deschisă, adresată ministrului Sănătății, cum a fost lăsată fără tratamentul pentru durere prescris de medici după operația de prelevare de piele. 

„Pentru a nu exista niciun fel de interpretare în astfel de situații, Colegiul Medicilor din Municipiul Bucuresti - Colegiul teritorial în jurisdicția căruia se află Spitalul Clinic de Urgență Floreasca din București - s-a autosesizat în această situație pentru a verifica aspectele semnalate”, au transmis reprezentanții CMMB, într-un comunicat de presă. 

În același timp, prof. dr. Cătălina Poiană, președinta Colegiului Medicilor din România (CMR), a subliniat că sistemul de sănătate românesc trebuie să se eficientizeze, să învețe și să își creeze infrastructură adecvată pentru tratarea și îngrijirea marilor arși, inclusiv a persoanelor care donează țesut pentru astfel de cazuri. 

„Am citit mărturia unei persoane care, dând dovadă de profund altruism, a devenit donator de piele pentru un apropiat. Am simțit durerea transpusă în cuvinte și spunem clar că aceste situații nu trebuie să existe într-un sistem de sănătate centrat pe nevoile pacienților. Trebuie făcute verificări, trebuie văzut ce disfuncționalități există, cum se pot îndrepta și cine se face vinovat, ca astfel de situații să nu se mai întâmple”, a declarat președinta CMR.

În acest context, ea a adăugat că medicii nu sunt răspunzători de toate minusurile unui sistem de sănătate cu multe vulnerabilități – de la lipsurile structurale, infrastructură inadecvată și până la disfuncționalitățile de ordin administrativ –, însă, în același timp, fiecare medic trebuie să își trateze pacienții cu „profesionalism, empatie și integritate”. 

„Avem nevoie de un sistem care să respecte și să protejeze pacientul, dar și să respecte medicul și să ofere un mediu de lucru pentru exercitarea profesiei în condiții cât mai bune pentru pacienți. (...) Colegiul Medicilor din România susține ferm apărarea demnității profesiei medicale, dar și responsabilitatea acestei profesii față de oameni. Suntem lângă colegii medici care își fac treaba profesionist și corect, dar nu vom susține cazurile izolate de medici care nu își exercită profesia cu profesionalism, responsabilitate față de pacient și corectitudine”, a punctat prof. dr. Cătălina Poiană.

Controale ample la Spitalul Floreasca

La rândul său, ministrul Sănătății a anunțat demararea unor controale ample la Spitalul Clinic de Urgență din București ca urmare a scrisorii deschise trimise de pacienta Alina Alexandru, dar și a unor fotografii publicate de aceasta, care arătau prezența gândacilor în Centrul de Arși. 

Astfel, încă de săptămâna trecută, acesta a cerut efectuarea unui control prin Inspecția Sanitară de Stat, care vizează aspectele semnalate privind igiena, infecțiile asociate asistenței medicale și respectarea protocoalelor de dezinsecție. În paralel, Corpul de Control al Ministerului Sănătății va efectua o anchetă administrativă privind contractele de curățenie, dezinsecție, deratizare, precum și situația stocurilor de analgezice. O sesizare oficială a fost trimisă și la Colegiul Medicilor din România. 

„Am citit cu mare atenție scrisoarea deschisă a pacientei. Mărturia ei este cutremurătoare. Este inacceptabil, inadmisibil, ca în România anului 2025 un pacient să sufere de durere strigând după ajutor. Nu există scuză care să justifice lipsa empatiei și a unui tratament corespunzător al durerii. Am sesizat oficial Colegiul Medicilor din România și am cerut declanșarea unei anchete disciplinare privind aplicarea protocolului terapeutic de analgezie în acest caz”, a precizat dr. Alexandru Rogobete.

Mai mult decât atât, într-o declarație pentru Digi 24, ministrul Sănătății a anunțat că astăzi, 28 iulie, a semnat un ordin pentru revizuirea și, dacă este cazul, optimizarea ordinului de ministru care reglementează funcționarea centrelor sau unităților funcționale de arși gravi în România.

Furie și neputință 

Duminică, 27 iulie a.c., Alina a publicat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă adresată ministrului Sănătății, în care povestea experiențele pe care le-a trăit în Centrul de Arși, unde a fost internată, în perioada 16-25 iunie, alături de unchiul său, pentru a dona piele pentru sora sa, Alina, mamă a doi copii, care a suferit arsuri pe 70% din suprafața corpului după un incendiu produs în propria locuință.  Alina a povestit despre durerile pe care a fost nevoită să le îndure după operație în lipsa administrării tratamentului indicat în fișa medicală.

„În fișă aveam notat să primim Paracetamol la 8 ore și Algocalmin la nevoie. Acest «la nevoie» în primele zile (probabil 5-6) era permanent. (...) Vineri, după ce medicii au plecat acasă, am rămas doar cu asistenții și, odată cu medicii, au dispărut și dozele de paracetamol și algocalmin. (...) Au fost momente când nu am putut strânge din dinți suficient și am plâns, am rugat să mi se dea ceva. (...) Dl Rogobete, nu ceream opioide. Ceream ceva, orice, atât cât să putem trăi cu durerea”, spune Alina în scrisoarea deschisă.

Ea a povestit inclusiv clipele în care a ajuns în stare de șoc din cauza durerii după multe ore în care a fost ținută fără tratament în ciuda tuturor încercărilor de a-l obține. A amintit și de momentele în care, după ce i s-a spus că nu a primit calmante pentru că spitalul nu le avea, chiar dacă familia a cumpărat perfuziile de care avea nevoie, i s-a comunicat că nu-i pot fi administrate pentru că erau din afara spitalului.

„Poate nu reușesc să mă fac înțeleasă: prima data ne-au spus că nu au calmante și mi-au zis ce să cumpăram. Am făcut lista cu necesar împreună cu ei. Odată ce am cumpărat și le-am adus, ne-au spus că nu e posibil să ne fie administrate deoarece au reguli și trebuie să îmi administreze doar ceea ce au de la farmacia spitalului. (...) Într-un final am reușit să primesc calmante, din punga cu cele cumpărate de familie. Până la urmă a fost mai important să mă țină în viață (...) decât sa respecte regulile de care se temeau”, a punctat Alina. Aceasta a adăugat că experiența pe care a trăit-o, legată de lipsa de pe stoc a calmantelor, nu a fost un caz singular. Situații asemănătoare au raportat și alți aparținători, în zile diferite. 

„«Niciun pacient nu ar trebui să sufere de durere într-un spital public», asta ați declarat. Vă întreb acum: ce facem în acest sens? Ce măsuri veți lua ca această declarație să nu fie doar cuvinte spuse într-o conferință de presă? Am să revin cu o continuare, într-o nouă scrisoare publică, să vă povestesc despre durerile Laviniei, pacienta de la rezerva nr. 5. Poate vă vor ajuta experiențele trăite de ea să înțelegeți câtă durere există în spitalele publice și câtă durere există într-un centru de arși autorizat”, a conchis Alina, în scrisoarea adresată mininistrului Sănătății.