Marcată anual la 5 decembrie, Ziua Internaţională a Voluntarului este o oportunitate pentru a le mulţumi oamenilor din întreaga lume care își rup din timpul lor și își folosesc abilităţile în beneficiul celor din jur. Și în România tot mai multe persoane, printre care și cadre medicale, își „donează” energia și acele câteva ore libere pe care le au, fără a aștepta în schimb vreo recompensă financiară. Iar unii dintre ei salvează vieţi zilnic.

Despre eroii români care ajută oamenii aflaţi la limita dintre viaţă și moarte este vorba și în proiectul „Există un erou în fiecare dintre voi”. În ce constă acesta? Voluntarii trebuie să facă un curs de prim ajutor care durează o zi, după care să susţină un examen din noţiunile deprinse la curs. Apoi li se instalează pe telefon o aplicaţie, după cum ne-a explicat dr. Cristian Grasu, președintele Asociaţiei Serviciilor de Ambulanţă din România.

Lansat în anul 2013, programul este adresat celor care doresc să le acorde primul ajutor persoanelor cărora li se face rău în locurile publice. Dr. Cristian Grasu a mărturisit că ideea acestui proiect i-a venit în 2011, după ce România a intrat în Cartea Recordurilor cu cel mai mare curs de resuscitare cardiorespiratorie organizat în lume.

După acest eveniment, unul dintre voluntarii de la Ambulanţă i-a povestit cum a resuscitat un bărbat aflat în stop respirator, în faţa unui magazin, până la sosirea echipajului medical de urgenţă: „Atunci am zis că trebuie să ne organizăm, pentru că oamenii o să vină lângă noi dacă știm să ne pregătim în așa fel încât să fie simplu și ușor de ajuns în aplicaţie. Am încercat să cumpărăm o aplicaţie gata făcută, astfel am intrat în discuţii cu cei din Danemarca. Ne-au cerut, pentru aplicaţia lor, un milion de euro. Și am zis că facem noi una mai bună”.

Timp pentru pacienţi

Aplicaţia este gratuită, poate fi găsită în magazinele de aplicaţii, iar principiul de funcţionare este simplu: voluntarul aflat la cel mult un kilometru de locul unde s-a produs un incident anunţat la 112 primește o alertă pe telefon pentru a acorda primele îngrijiri medicale la faţa locului, până la sosirea Ambulanţei.

Alertele sunt anonime, de genul: bărbat/femeie, vârstă, locul în care se află și câteva informaţii despre cazul medical. „În aplicaţie este un buton și puteţi suna direct la medicul coordonator al ambulanţei, care poate să vă ajute cu sfaturi. La sfârșitul misiunii, după ce vine echipajul profesionist, îi predaţi pacientul”, a explicat dr. Cristian Grasu.

Acţiunile voluntarilor nu influenţează în niciun fel intervenţia cadrelor specializate de intervenţie: „Sunt două acţiuni paralele. Alerta pentru voluntari pleacă, dar în același timp a plecat și solicitarea pentru Ambulanţă sau pentru SMURD. Nu se amestecă una cu alta. Și nici nu se opun una alteia. Practic, noi am încercat să ajungem repede și să câștigăm timp pentru pacienţi”.

În cadrul programului, peste 10.000 de persoane au învăţat cum să acorde primul ajutor – au ieșit în teren și au rezolvat cel puţin o alertă. În prezent, aproape 6.000 de voluntari au contract cu societatea de salvare. Dintre aceștia, 400 sunt activi permanent, au aplicaţia deschisă și intervin zilnic în regiunea București-Ilfov. Este o fluctuaţie de personal, sunt voluntari care vin, acţionează o perioadă, după care viaţa îi duce în alte locuri”, a conchis dr. Cristian Grasu.

Distragere transformată în pasiune

Primii pași în domeniul voluntariatului, prin programul „Există un erou în fiecare dintre voi”, i-a făcut și Mihai Daniel Moldoveanu, tânărul care la 15 ani a devenit erou după ce a salvat un bărbat căzut în faţa blocului care intrase în stop cardiorespirator.

Mai târziu, în 2019, numele lui a ajuns din nou în atenţia tuturor, după ce a salvat viaţa unui băiat căzut pe şine la metrou. După aproape șapte ani de voluntariat la SABIF, tânărul s-a angajat la Serviciul de Ambulanţă, ca asistent medical.

Avea 14 ani când a decis să meargă la cursul de voluntariat, iar ceea ce l-a dus în această direcţie a fost pierderea unui membru al familiei:„Căutam site-uri de voluntariat cu care să-mi ocup timpul și întâmplător am dat de un anunţ de genul acesta. Am citit puţin despre program, am văzut cu ce se ocupă, am văzut niște testimoniale pe YouTube și am zis să încerc. Am făcut un curs de prim ajutor și am văzut că-mi place. De aia am continuat atâţia ani”.

Cel mai solicitant caz din punct de vedere psihic a fost cel al băiatului care s-a aruncat în faţa metroului: „Am stat cu el aproape 15 minute de vorbă, ca să-l ţin cât mai conștient și să-i spun să nu se miște sub nicio formă pentru că era la o distanţă modică de linia de tensiune”.

Tânărul a menţionat că nu se vede făcând altceva decât să salveze persoane și că această experienţă i-a oferit numeroase lecţii de viaţă, iar cea mai importantă este că nu există „nu pot”, ci doar „nu vreau”. În opinia sa, în voluntariat, cel mai frumos este contactul cu oamenii și faptul că-i poate ajuta, chiar dacă nu îi este ușor să vadă atâta suferinţă în fiecare zi.

Întrebat ce ar schimba în serviciul de urgenţă din prezent, tânărul a scos în evidenţă comunicarea între sisteme și între oameni și relaţia dintre medic și pacient: „Pentru că, dacă nu comunici cum trebuie cu pacientul, se pot înţelege anumite lucruri care n-ar fi adevărate. Și automat nu este benefic nici pentru tine, cadru medical, nici pentru persoana din faţa ta. Oamenii trebuie să fie mult mai comunicativi”.

Salvarea pacienţilor din mediul rural

Pe Mihai Ranete, medic specialist radiolog la Institutul Clinic Fundeni, îl știu de la proiectul de voluntariat pe care l-a iniţiat și pe care-l conduce – „Caravana cu Medici” – prin care oamenii din mediul rural au acces la servicii medicale.

Tânărul a început să facă voluntariat în facultate, împlicându-se în proiectul „Împreună pentru sănătatea rurală” al organizaţiei studenţești din care făcea parte.

„O colegă m-a invitat într-o caravană și m-am deplasat pentru câteva zile într-un sat din Dobrogea. Am văzut ce înseamnă voluntariatul în medicină și m-a prins. În momentul în care am devenit medic, am decis că și acesta este un lucru pe care vreau să-l dezvolt”, a povestit dr. Mihai Ranete.

În 2014, a pus bazele organizaţiei nonguvernamentale „Caravana cu Medici”, împreună cu alţi patru medici rezidenţi din aceeași generaţie. La început, cel mai greu a fost să-și menţină entuziasmul de a organiza evenimente și să treacă peste toate neajunsurile, barierele și impedimentele pe care, potrivit lui, fiind tânăr le duci mult mai ușor.

Lucrurile n-au funcţionat bine de la început, ba chiar a fost destul de dificil, deși erau foarte fericiţi și mândri de proiectul lor. Aveau impresia că nimeni nu o să-i oprească și că toate ușile li se vor deschide, însă realitatea a fost cu totul alta. „Nu știam ce o să ne aștepte (...) intrând în aceste comunităţi izolate. Nu știam că sunt de fapt niște microsisteme pe care nu le înţelegi foarte ușor”, a explicat doctorul Ranete.

Misiune dată mai departe

Medicul a mai menţionat că acum are foarte multe activităţi și responsabilităţi, de aceea cu greu reușește să acorde mai mult timp voluntariatului.

Dar pentru că este un proiect la care a muncit mult, încearcă să-și facă timp și pentru asta: „E drept, în momentul de faţă nu mai particip atât de mult la evenimente, dar mă ocup de partea administrativă, particip la ședinţe. Și astea îţi iau timp, dar încerc pe cât posibil să fiu prezent între grupuri. Lucrurile s-au dezvoltat, grupul de lucru a crescut foarte mult, astfel încât noi, vechii fondatori, am putut să facem un pas în spate și să predăm ștafeta”.

Voluntariatul l-a ajutat foarte mult în dezvoltarea relaţiei dintre medic și pacient. Serviciile pe care le oferă Caravana cu Medici nu sunt de o complexitate extrem de mare, ca cele dintr-un spital, dar în schimb, relaţia cu pacientul este total diferită: „Dispare acea barieră generată de protocoale, de context. Ești faţă în faţă cu pacientul, ceea ce te ajută foarte mult să-i înţelegi problema, te ajută să te apropii de el și îţi îmbunătăţește relaţia medic-pacient”.

În acest sens, important este felul în care medicul vorbește cu pacientul, cum se comportă cu acesta și care este atitudinea faţă de el.

Doctorul Ranete a întâlnit și pacienţi care niciodată nu au discutat cu un medic: „Au fost cazuri de infarcte miocardice acute în timpul Caravanei, au fost tumori voluminoase descoperite care nu avuseră niciodată vreun contact cu medicul în prealabil. Și au fost cazuri de oameni care ne-au semnalizat că poate ar fi bine să zâmbim mai mult când discutăm cu ei, poate ar fi bine să fim mai răbdători sau să fim mai calzi”.

Zâna care se îngrijește de dinţii copiilor

Eliza Stan, medic pedodont, face parte din prima promoţie de voluntari ai proiectului de prevenţie și tratament stomatologic mobil pentru copiii din mediul rural – Zâna Merciluţă. Tânăra și-a dorit dintotdeauna să ajute oamenii în suferinţă și, deseori, s-a gândit că ar putea să schimbe ceva în
sistemul medical.

Prima interacţiune cu copiii din medii defavorizate, de la sate, nu a fost ușoară. Unii dintre ei nu văzuseră în viaţa lor un medic stomatolog, pentru că pe o rază de câţiva kilometri de zona în care locuiesc nu există niciun astfel de cabinet. „În momentul în care am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu mă așteptam deloc la ce se întâmplă.

Mulţi dintre copii nu auziseră de periuţă și de pastă de dinţi”, își amintește medicul voluntar. În timp a observat că impactul programelor de voluntariat medical în comunităţile unde sunt copii săraci este mult mai mare: „Nu mă refer acum la faptul că-i ajut, că-i învăţ să se spele pe dinţi, să nu mai aibă dureri, ci la faptul că ei ne iau pe noi, voluntarii, ca un exemplu. Pe mulţi dintre ei – după ce revenim în satele respective, la distanţă de un an-doi – îi văd că își doresc mai mult decât visau înainte”.

Povești de suflet

Fiind și mamă, cel mai greu i-a fost să vadă acei copii triști, cu probleme și lăsaţi în grija bunicilor sau a rudelor. Își amintește că a interacţionat cu doi copii, frate și soră, îmbrăcaţi în haine foarte subţiri: „Erau minus zece grade afară, iar fetiţa purta o bluză cu mânecă lungă, dar foarte subţire, transparentă. M-am supărat pe ei și i-am certat că au venit așa. Mi-au spus că astea sunt hainele lor cele mai frumoase și că știau că vine doctorul în sat și de aia s-au îmbrăcat așa”.

Mărturia lor a impresionat-o. Apoi a aflat că ei de fapt sunt șapte fraţi care locuiesc la o stână și că nu au cu ce să se îmbrace. Pe lângă aceste experienţe triste și grele, dr. Eliza Stan a subliniat că sunt și momente frumoase, deoarece a realizat că are un impact destul de mare asupra copiilor, iar pe unii dintre ei poate chiar să-i ajute.

„Până acum trei ani nu aveam voie să mergem să facem tratamente. Puteam să constatăm problemele și să facem doar o igienizare profesională. Nu aveam voie să facem obturaţii, să-i scăpăm pe copii de dureri. Nu puteam să facem lucrul acesta oficial. Dar după mai multe lupte am obţinut și această aprobare”, a explicat ea.

Citiți și: Schimbarea începe cu fiecare dintre noi