Denigrarea, potrivit interpretărilor pe care instanţele de judecată le-au dat dispoziţiilor legale, „se produce” chiar dacă acţiunea are loc prin intermediul unor reţele de socializare, întrucât sunt considerate spaţiu public. În situaţia în care ea determină consecinţe care conduc către afectarea imaginii publice, iar acest lucru se întâmplă în cadrul unor acţiuni repetate, se poate ajunge la hărţuire.

Potrivit art. 208 din noul Cod penal, alin. (1), „Fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de acesta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la trei la șase luni sau cu amendă”.

Vecinul agresor

Hărţuire reprezintă și faptul că pacientul va supraveghea casa profesionistului din sistemul de sănătate. Nu are relevanţă dacă făptuitorul face acest lucru stând într-o mașină, în faţa trotuarului casei ori în scara de bloc.

Ce se întâmplă însă dacă agresorul este chiar vecinul nostru? Aici trebuie analizate toate circumstanţele cauzei, dacă părăsește, spre exemplu, imobilul special pentru a pune presiune pe victimă, pentru a o intimida (atenţie, nu pentru a o ameninţa, pentru că acolo discutăm despre o altă infracţiune pe care am tratat-o deja).

Cele menţionate mai sus se aplică și în cazul în care supravegherea vizează locul de muncă ori alte locuri ce sunt frecventate de doctor. Un exemplu în acest sens este un restaurant, un parc în care medicul obișnuiește să se plimbe și așa mai departe.

Importanţa unei sintagme

Potrivit alin. (2) al articolului amintit, „efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane se pedepsește cu închisoare de la o lună la trei luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”.

Practic, ceea ce este important să subliniem aici este acea sintagmă „frecvenţă ori conţinut”. Adică apelurile trebuie să se repete și să vizeze crearea unei neliniști pentru medic. Mai mult decât atât, fapta va fi considerată hărţuire doar în situaţia în care acţiunile nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni mai grave. Așadar, dacă pacientul sună pentru a ameninţa cu violarea integrităţii fizice a persoanei, infracţiunea va constitui ameninţare, nu hărţuire, întrucât ameninţarea este considerată în legea penală o faptă mai gravă decât hărţuirea.