Nu cred că există vreo persoană care să nege existenţa unui război informaţional în timpul pandemiei de COVID-19. Fără a intra în detalii, menţionez că există cercuri politice care-și doresc zâzanie în ţările UE.

Asta nu doar pentru a crea o stare de nemulţumire și de revoltă în aceste ţări, ci și pentru ca în cazul unui război clasic ţările respective să fie mai ușor de cucerit. Ca atare, au fost create „ferme de troli” care au scris la comandă știri false. Aceste știri false au fost preluate și rostogolite mai departe de „armata” proștilor utili.

De la începutul pandemiei au existat opinii cum că pandemia de COVID nu e decât o farsă medicală pusă la cale de „oculta mondială” care conduce lumea sau că infecţia este doar o viroză, în cel mai rău caz similară gripei.

Din păcate, chiar la începutul pandemiei am avut o pacientă cu
COVID-19 care susţinea că „e doar o banală viroză” și care a decedat în spital în urma acestei infecţii.

Cu mască, fără mască

A urmat apoi un război împotriva purtării măștilor chirurgicale și împotriva măsurilor de izolare.

Acum putem vedea efectul neluării acestor măsuri: dacă în timpul pandemiei am avut o scădere semnificativă a numărului de cazuri de infecţii acute de căi respiratorii superioare (IACRS), acum, când nu mai trebuie să purtăm măști și să ne izolăm, înregistrăm o creștere remarcabilă a numărului de cazuri de IACRS.

Mă întreb câte vieţi au fost salvate doar ca urmare a purtării măștilor și a respectării măsurilor de izolare.

Ulterior, au apărut zvonurile despre medicii care omoară pacienţii în spitale și care ard plămânii pacienţilor cu oxigen. Menţionez aici cazul unui pacient cu COVID, tânăr, educat (inginer), dar obez (IMC>40) care în a treia zi de COVID la domiciliu a avut PO2 = 85.

Evident ca l-am îndrumat urgent spre spital, dar el a refuzat ideea, pe motiv că „dacă e să moară, vrea să moară la el acasă”.

I-am explicat că e dreptul lui să refuze internarea, dar că ar fi bine să se gândească la faptul că dacă moare, îi vor rămâne soţia văduvă la 30 de ani și copilul orfan la 9 ani. Această perspectivă l-a făcut să-și revizuiască atitudinea și să meargă totuși la spital.

Ulterior, am aflat că și în spital au fost probleme, că atunci când medicul curant ar fi dorit să-l transfere la Terapie intensivă din cauza agravării situaţiei, pacientul a refuzat, fiind convins că acolo va fi intubat și omorât cu oxigen în doze mari. Din fericire, la final, pacientul a fost externat din spital în stare bună.

Leacurile „miraculoase”

Evident că au apărut și „leacuri miraculoase” care te vindecau de COVID, problema fiind că sistemul medical se încăpăţâna să nu le folosească. Primul leac miraculos a fost hidroxiclorochina, mult lăudată și de Donald Trump (merită menţionat că Trump a avut mai multe asemenea idei năstrușnice care au adus deservicii campaniei anti-COVID).

Un alt leac miraculos a fost ivermectina, care a „vindecat” o mulţime de pacienţi cu COVID. Studiile care confirmă eficienţa administrării ivermectinei împotriva COVID sunt făcute în laborator pe culturi celulare (în niciun caz pe animale sau pe oameni), iar dozele la care s-a observat acest efect erau de circa 100 de ori mai mari decât cele utilizate în practica medicală.

Probabil că unii dintre acești pacienţi s-au simţit mai bine după administrarea ivermectinei fie datorită efectului placebo, fie datorită efectului vermifug al medicamentului, dar studiile de cohortă efectuate în Brazilia și SUA pe grupuri de pacienţi au dovedit că ivermectina nu are niciun efect asupra infecţiei cu SAR-CoV-2.

„Războiul părerologilor” și victimele lui

Cred ca cea mai mare „bătălie” s-a dat împotriva vaccinării anti-COVID. Din păcate, am văzut și medici, unii chiar apreciaţi în domeniul lor, care vorbeau despre faptul că vaccinul va produce leucemie peste șapte ani (evident, neexistând încă șapte ani de la administrarea vaccinului, nu se poate vorbi despre un astfel de efect al acestuia) sau că pacienţii vor deveni sterili timp de trei generaţii (dacă deveneau sterili post-administrare de vaccin, de unde mai apăreau generaţiile următoare?!).

Din păcate, pacienţii needucaţi au crezut în astfel de păreri, iar rata vaccinării a scăzut semnificativ după fiecare astfel de zvon. În SUA se consideră că din cele peste 1 milion de decese urmare a COVID, cel puţin 25% ar fi putut fi evitate dacă oamenii nu ar fi fost influenţaţi de aceste zvonuri și s-ar fi vaccinat conform indicaţiilor medicale.

O declaraţie iresponsabilă, un declin în vaccinare

Vreau aici să prezint într-un grafic sugestiv ce efect au avut declaraţiile unor politicieni iresponsabili asupra campaniei de vaccinare. După fiecare declaraţie populistă a unor politicieni iresponsabili se remarcă o scădere semnificativă a ritmului de vaccinare anti-COVID (figura).

În practica medicală din cabinetul meu am simţit din plin efectul acestor zvonuri pe care trebuia să le combat în fiecare zi, zvonuri care au făcut ca rata de vaccinare din zona mea să fie una modestă. Mai mult, am remarcat și o scădere a ratei de vaccinare a copiilor cu vaccinările administrate conform Programului Naţional de Imunizare.

Motivul – mamele refuzau vaccinarea copiilor de teamă că îi voi vaccina cu vaccin anti-COVID. De multe ori am fost nevoit să le explic mamelor că nu administrez copiilor lor vaccin anti-COVID, ci doar vaccinurile clasice care se fac de ani de zile în copilărie.

Cred că toate aceste zvonuri ar fi trebuit combătute mai eficient de autorităţile medicale, iar persoanele care stârneau și promovau aceste dezinformări ar fi trebuit penalizate. Recent, în SUA, un astfel de influencer a fost amendat pentru difuzarea de știri false.

Când acesta i-a atras atenţia judecătorului că există o libertate de exprimare, judecătorul i-a răspuns că „libertatea de exprimare este gratuită, doar minciunile costă!”.

Citiți și: COVID-19 – studiu fără valoare statistică