Dacă înainte plângerile împotriva medicilor reprezentau o simplă excepție, acum tot mai mulți profesioniști din sectorul medical ajung să fie ținta plângerilor introduse de către pacienți. În acele cazuri în care se dovedește că există o eroare în acordarea îngrijirilor medicale, dacă pacientul suferă o pagubă, acesta este îndreptățit la o despăgubire. Daunele pe care un pacient le poate primi se împart în două categorii : materiale și morale.

Daunele materiale sunt reprezentate de sumele de bani plătite cu scopul de a acoperi acel prejudiciu patrimonial care a fost creat în urma intervenției medicale greșit efectuate. Așadar, daunele materiale sunt reprezentate de acele cheltuieli care au fost efectuate de pacient cu scopul diminuării consecințelor faptei de malpraxis. Vom include în această categorie intervențiile medicale, medicamentele administrate, tratamentele efectuate, recuperarea medicală, costurile impuse de transportul la anumite unități sanitare și chiar alte cheltuieli care au legătură cu îngrijirea sănătății. 

Tot în categoria daunelor materiale vom include și acele venituri care au fost pierdute din cauza faptului că pacientul nu a putut să-și desfășoare activitatea profesională. Așadar, dacă o persoană lipsește de la serviciu din cauza îngrijirilor medicale necesare ca urmare a unei erori medicale, sumele de bani pot fi compensate de către polița de răspundere profesională ori de către medic, în funcție de circumstanțe.

Dovada acestor cheltuieli nu este foarte dificil de realizat, practica judiciară indicând că, de cele mai multe ori, sunt suficiente anumite facturi ori bonuri fiscale, chitanțe, extrase de cont, documente care pot dovedi costurile investigațiilor și a tratamentelor ulterioare și așa mai departe. Referitor la pierderea veniturilor, proba se va putea face cu ajutorul contractului de muncă, a fluturașului de salariu și așa mai departe.

Daunele morale sunt diferite. Ele sunt acordate pentru prejudicii nepatrimoniale, legate de efectele negative  determinate de eroarea medicală asupra vieții personale, familiale și sociale a pacientului. De asemenea, ele cuprind și suferința psihică prin care pacientul a trebuit să treacă ca urmare a tratamentului greșit efectuat. 
Evaluarea prejudiciului moral este mai greu de realizat, deoarece nu se bazează pe facturi sau bonuri fiscale. 

Acestea sunt analizate în funcție de fiecare caz în parte, mijloacele de probă putând fi diferite: evaluări psihologice, expertize medico-legale și așa mai departe. Acoperirea prejudiciului moral apare ca o compensare pentru situațiile generate de greșelile medicale. 

Pacientul, atunci când este victima unui caz de malpraxis, poate să obțină sume de bani semnificative. Prejudiciile trebuie însă dovedite. Practica judiciară indică faptul că, acolo unde s-a greșit, pacientul a primit sume de bani care au acoperit efectele generate de eroarea profesională. Rolul avocatului este important în aceste dosare, acesta ușurând și chiar crescând șansele ca pacientul să obțină despăgubiri în cazul în care pretențiile acestuia sunt fondate.