Codul de Etică și Deontologie al asistenţilor medicali cuprinde reglementări destul de stufoase, de aceea continuăm explicaţiile despre obligaţiile asistenţilor medicali, generaliști și moașelor privind acordarea îngrijirilor medicale.
Asistenţii medicali au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor atunci când este nevoie. Cu toate acestea, este necesar să nu își depășească aria de competenţă profesională, întrucât fapta poate atrage sancţiuni. Mai mult decât atât, s-a pus întrebarea dacă pacientul poate alege ce asistent medical să îi ofere îngrijirile necesare și dacă voinţa sa trebuie respectată. Dacă legea este interpretată ad litteram, răspunsul este da. Pacientul are dreptul să aleagă, iar profesioniștii din domeniul medical trebuie să ţină seama de voinţa lui.
Cu toate acestea, s-a pus problema că voinţa nu poate fi respectată mereu, mai ales că, de multe ori, pacientul nu o poate exterioriza. Așadar, acest „mister” a fost elucidat prin intermediul art. 25 alin. (2) din Codul de Etică și Deontologie: „Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau apropiaţii celui suferind trebuie preveniţi și informaţi corect, pentru a hotărî în numele acestuia, cu excepţia imposibilităţii (de identificare, de comunicare, de deplasare etc.) sau a urgenţelor”.
Sunt de acord că expresia „lucidă” nu este cea mai potrivită, putând fi utilizate exemple mai apropiate din sfera legislativă: deplinătatea facultăţilor mintale, existenţa (cel puţin aparentă) a discernământului și așa mai departe.
Ce se întâmplă dacă asistentul medical generalist, moașa sau asistentul medical nu posedă cunoștinţele necesare pentru tratarea unui pacient? Potrivit legii, aceștia au două opţiuni: fie se consultă cu alţi colegi, fie îndrumă bolnavul către alţi specialiști. Iar acum apare următoarea chestiune: ce se întâmplă dacă pacientul este în stare gravă, asistentul medical nu poate interveni pentru că își pierde competenţa, iar îndrumarea către un alt specialist poate conduce la moartea bolnavului?
În opinia mea, dreptul la viaţă este mai important decât faptul că asistentul medical încalcă prevederile codului. De altfel, așa cum prevede și art. 22, există o obligaţie de acordare a primului ajutor de către asistent, iar aici nu se prevede că obligaţia subzistă doar în cazul în care patologia pacientului este din aria de specializare a acestuia.
Așadar, în cazul în care asistenţii medicali generaliști, moașele ori asistenţii medicali intervin pentru a salva un pacient, nu vor putea fi trași la răspundere întrucât depășirea competenţei se face pentru un scop justificat.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe