Astăzi se discută despre eutanasie pasivă – pacientului i se întrerupe suportul vital acordat de personalul medical – și eutanasie activă – la cererea pacientului, un medic îi administrează o substanţă care îi va provoca decesul. Procesul este cunoscut sub numele de asistenţă medicală la moarte și sinucidere asistată de medic. Acesta este reglementat în diferite ţări, dar există încă discuţii despre reglementările în cauză, întrucât nu există consens. Nici clasificarea de mai sus nu este unanim acceptată.

În Franţa, legea care reglementează această problemă spune că, pentru a evita orice suferinţă, „orice persoană are dreptul de a avea un sfârșit de viaţă demn însoţit de cea mai bună alinare posibilă a suferinţei”. Pacienţii pot solicita asistenţă medicală la moarte cu condiţia să respecte unul dintre următoarele criterii:

• suferă de o afecţiune gravă și incurabilă al cărei prognostic vital este ameninţat pe termen scurt și prezintă suferinţe refractare la tratament;
• suferă de o afecţiune gravă și incurabilă și au decis încetarea tratamentului care pune viaţa în pericol pe termen scurt și este susceptibil de a provoca suferinţe 
  insuportabile;
• sunt incapabili să-și exprime voinţa și, din cauza refuzului de încăpăţânare nerezonabilă a pacienţilor,  un medic oprește tratamentul de susţinere a vieţii.

Recent, în Franţa au reapărut discuţii privind modificarea acestei legi, în sensul creșterii permisivităţii acordării asistenţei medicale la moarte. În 12 iulie 2023, Academia Medicală Franceză a votat pentru dreptul la sinucidere asistată în mod excepţional, prin care se spune că ar fi „inuman, când prognoza vitală nu este pe termen scurt, ci pe termen mediu, să nu răspundem disperării persoanelor care cer mijloacele pentru a scurta suferinţa pe care o au din cauza unei boli grave și incurabile”.

Cel mai mare număr de decese asistate din lume

În Canada eutanasia activă este legală din 2016. În prezent, această ţară are cel mai mare număr de decese asistate de un medic, la nivel mondial. În plus, există dispoziţiile necesare pentru consimţământul prealabil pentru cei care se confruntă cu perspectiva unei boli neurodegenerative și care încă sunt capabili mintal să ia astfel de decizii.

Acum se discută despre o nouă propunere legislativă care ar extinde indicaţia și pentru bolile mintale grave, nu doar pentru afecţiunile în fază terminală. Psihiatrii canadieni refuză ideea eutanasiei active pentru pacienţii psihiatrici, considerând că astfel de cazuri sunt de fapt eșecuri ale psihiatriei. În plus, psihiatrul canadian Dinah Miller atrage atenţia că eutanasia s-ar putea transforma într-o formă de eugenie a pacienţilor cu posibilităţi materiale reduse. În opinia sa, acest lucru nu ar fi „politically correct”,  întrucât sistemul medical nu ar oferi tuturor pacienţilor șanse egale.

Au trecut mai bine de 20 de ani de când în Belgia au fost adoptate legi privind eutanasia, îngrijirile paliative și drepturile pacienţilor. Se consideră că Belgia și Ţările de Jos sunt cele mai permisive în acest domeniu. Ele permit sinuciderea facilitată de un medic inclusiv pentru afecţiuni psihiatrice, o practică pe care mulţi o consideră condamnabilă. În aceste ţări, pacienţilor li se pot furniza medicamente pentru a le ingera, dar psihiatrii pot interveni activ, administrând injecţii letale.

Suferinţele combinate, cel mai greu de dus

În Belgia, conform ultimului raport al Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei, din cele 2.966 de eutanasii înregistrate în 2022 (an record), 50,5% au fost efectuate acasă, faţă de 31,8% în spitale și unităţi de îngrijiri paliative, și 16,4% în căminele  de bătrâni. 59,9% dintre pacienţii eutanasiaţi au suferit de cancer, 19,6% dintre eutanasii au fost urmarea polipatologiilor (o combinaţie de patologii care, luate individual,  nu sunt „fatale”, dar laolaltă fac viaţa „insuportabilă”), restul fiind cazuri psihiatrice. Printre aceste cazuri de psihiatrie s-a regăsit și cel al unei paciente de doar de 23 de ani care a supravieţuit atacurilor teroriste de la Bruxelles, din 22 martie 2016, și cel al unei paciente de 50 de ani, mamă a doi copii, victimă a unui viol care i-a cauzat suferinţe psihologice insuportabile. În toate cazurile raportate anul trecut, suferinţa fizică a fost singura cauză a eutanasiei în doar 25,4% din cazuri. Majoritatea eutanasiilor (72,4%) au fost cerute atât din cauza suferinţelor fizice, cât și psihologice, și 2,2% doar din cauza suferinţelor psihologice.

Trebuie menţionat că în Belgia există principiul „clauzei de conștiinţă” care spune că „niciun medic nu este obligat să efectueze eutanasia”. Dacă un cadru medical refuză să o efectueze, acesta trebuie să informeze pacientul sau persoana de încredere „în timp util” și să transmită dosarul medical altui coleg.

Reglementări clare, păreri împărţite

Chiar dacă există reglementări naţionale, părerile medicilor sunt împărţite. Unii dintre medicii de terapie intensivă și de medicină paliativă care au cei mai 
mulţi pacienţi aflaţi în fază terminală spun că e periculos să te joci de-a Dumnezeu. Ei văd o contradicţie între ceea ce trebuie să facă un medic și eutanasie, considerând că nu acesta este rolul medicului. Alţii, care iau in considerare efortul medical și financiar consumat pentru aceste cazuri, sunt de acord cu eutanasia pasivă, chiar și cu cea activă.

Și părerile pacienţilor sunt împărţite. În general, cei vârstnici – care constată în mod conștient declinul calităţii vieţii din cauza unor afecţiuni legate de senectute – cer ca în momentul în care calitatea vieţii scade sub un anumit nivel (demenţă gravă, dureri insuportabile etc.) să fie ajutaţi să scape de acest chin.

La final vreau să prezint un caz mai special. La cererile repetate ale unei octogenare sănătoase, care nu dorea să supravieţuiască soţului ei care tocmai decedase, un medic elveţian a luat în considerare sinuciderea asistată a acesteia și i-a prescris pentobarbital. Pacienta își administrează doza și decedează. Urmărit penal, medicul a fost condamnat iniţial pentru „încălcarea legii medicamentelor și dispozitivelor medicale”. Sentinţa a fost anulată ulterior de instanţa federală, care a cerut să fie rejudecat „sub incidenţa legii 
narcoticelor”.

Doi ani mai târziu, Camera Penală de Apel și Revizuire din Geneva a achitat, în cele din urmă, doctorul, motivând că octogenara îi indicase notarului său, în 2015, „că nu-și dorește să supravieţuiască soţului ei”. Instanţa concluzionează astfel că „simplul fapt că un medic prescrie pentobarbital unei persoane cu sănătate bună, capabilă de discernământ și care dorește să moară, nu constituie un comportament pedepsit penal”. Oare cum s-ar judeca un astfel de caz la noi?