Sute de persoane au participat recent, la București, la ediţia de anul acesta a Congresului Societăţii Europene de Neurogastroenterologie – NeuroGASTRO 2023. Am discutat despre eveniment, dar și despre situaţia Neurogastroenterologiei din România cu prof. dr. Vasile Drug, președintele comitetului local de organizare a reuniunii, și cu prof. dr. Dan L. Dumitrașcu, copreședintele comitetului.

Ce a determinat organizarea Congresului NeuroGASTRO în România?

Prof. dr. Dan Dumitrașcu (D.D.): În 1993 am stat o lună la South­forth, Manchester, în Marea Britanie, cu un program TEMPUS. Acolo era și profesorul Drug, iar Qasim Aziz, ca tânăr medic, începea să facă primele studii de neurogastroenterologie. Și iată că acum, după 30 de ani, ne-am întâlnit la București. În anii ’90 eu am lucrat în Germania, m-am format în motilitate. În 2005, cu sprijinul Fundaţiei Humboldt, am organizat, la Brașov, primul Congres de Neurogastroenterologie. Anii au trecut, iar prof. dr. Vasile Drug, președintele Societăţii 
Române de Neurogastroenterologie, a avut curajul nebunesc ca, în 2019, la Lisabona, să propună ca următoarea ediţie a Congresului NeuroGASTRO să se desfășoare în România.

Ce ne puteţi spune despre ediţia de anul acesta a congresului?

Prof. dr. Vasile Drug (V.D.): Au fost aproape 500-600 de participanţi din Europa, America de Sud, Australia. Practic, putem vorbi de un congres mondial de neurogastroenterologie care a avut loc la București. Pe lângă specialiștii gastroenterologi, la evenimentul știinţific au participat și medici interniști, farmacologi, psihologi, psihiatri, neurologi. Pentru că zona aceasta a Neurogastroenterologiei este una de graniţă, în care se întrepătrund interesele mai multor specialităţi. Neurogastroenterologia tratează pacienţi cu afecţiuni digestive destul de des întâlnite, de la sindromul de intestin iritabil la dispepsii, gastrite, colite, tulburări de deglutiţie, tulburări motorii esofagiene, la boala de reflux gastroesofagian – despre care știm că este foarte frecvent întâlnită. Deci, este o zonă cu afecţiuni foarte răspândite în populaţia generală, cu simptome cronice, care persistă și care afectează calitatea vieţii pacienţilor. Însă tratate corect, ameliorarea bolnavilor este suficient de bună.

Ce teme au fost dezbătute în cadrul reuniunii?

V.D.: Au fost discuţii despre diag­nosticul afecţiunilor din domeniul Neurogastroenterologiei, multe prelegeri despre microbiotă, flora intestinală – cum pot fi diagnosticate și tratate alterările acesteia. Alterările microbiomului par că pot influenţa sau chiar declanșa afecţiuni psihiatrice. A fost o prezentare destul de interesantă despre modul în care tubul digestiv este afectat în boala Alzheimer – un model animal. Deci, există o conexiune foarte strânsă între sistemul nervos central și cel enteric.

Unităţile de explorări funcţionale digestive, o necesitate

Dumneavoastră ce subiecte aţi abordat?

D.D.: Temele alese de mine și de profesorul Drug au vizat situaţia Neurogastroenterologiei în România. Noi suntem foarte în urmă în acest domeniu. Gastroenterologia este dezvoltată, se practică bine în ţară și este bine reprezentată pe plan internaţional. Dar această subspecialitate a ei este încă sub­reprezentată. Există un interes știinţific în lumea medicală, însă există mai puţin dotările necesare pentru a explora astfel de cazuri. Prin această sesiune, noi am dorit să promovăm crearea de unităţi de explorări funcţionale digestive. Nu numai endoscopia este Gastroenterologie, nu numai imagistica – CT, ecografia – este Gastroenterologie, ci și această explorare a funcţiei și a motilităţii. Eu am vorbit despre cum se integrează un astfel de laborator.

V.D.: Eu am vorbit despre importanţa existenţei unui astfel de laborator – care este rolul lui, de ce e nevoie de un laborator de explorări în motilitatea digestivă, un loc în care pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian pot beneficia de un diagnostic de mare acurateţe.

Puteţi dezvolta?

V.D.: Existenţa unor simptome nu înseamnă neapărat că o persoană are această afecţiune. De aceea și pentru noi, medicii, și pentru pacienţi este foarte bine să știm exact care este explicaţia [acelor simptome]. Toate aceste explorări, cum este manometria digestivă, esofagiană, anorectală sau pH-metria, sunt investigaţii despre care, poate, lumea știe mai puţin, pentru că dotarea serviciilor medicale este încă suboptimală. Însă și ele sunt foarte importante. Iar noi ar trebui să facem tot posibilul ca acestea să fie decontate de CNAS în regim de internare de zi sau în ambulatoriu. În prezent, unele dintre ele sunt decontate numai în regim de internare continuă.

Care este importanţa lor?

V.D.: De exemplu, în boala de reflux gastroesofagian chiar este nevoie de pH-metrie cu impedanţă, deci de o dovedire a bolii. Unii pacienţi pot avea un aspect endoscopic normal sau unul nu foarte pregnant modificat, dar ei au simptome ale afecţiunii. Din fericire, doar puţini pacienţi au o simptomatologie foarte pregnantă sau deranjantă, dar din ce în ce mai mulţi își doresc o calitate a vieţii mult mai bună și nu prea mai acceptă o simptomatologie dureroasă.

Existenţa unui laborator cere și mentenanţă

Ce costuri ar presupune înfiinţarea acestor laboratoare de explorări funcţionale?

D.D.: Înfiinţarea unui astfel de laborator ar costa 80.000-100.000 de euro. Problema este că după investiţii, e nevoie de mentenanţă. Degeaba ai laborator, dacă după aceea nu ai piese de schimb pentru echipamente. Așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la anumite spitale universitare, care au achiziţionat roboţi chirurgicali, iar apoi nu au avut consumabilele pentru ei. În opinia mea, ar trebui să existe un astfel de laborator măcar într-un centru terţiar de universitate. Și în câteva sunt.

Ce dotări ar trebui să aibă aceste laboratoare?

D.D.: O manometrie de înaltă rezoluţie, în general pentru esofag și ano-rect. Aproape nicăieri în lume nu se mai face pentru intestin. Este nevoie de pH-metrie cu impedanţă, de anumite teste respiratorii, care nu sunt așa de scumpe. În același timp, ar fi nevoie de o colaborare cu laboratoare în care se pot efectua teste privind tranzitul colorectal, apoi este nevoie de 
scintigrafie gastrică.

Ar exista suficienţi specialiști pentru a popula aceste centre?

V.D.: În prezent, da, ar fi, dar bineînţeles că mai pot fi instruiţi și alţi profesioniști. Iar procesul acesta de instruire trebuie să continue, pentru că în orice specialitate există și o curbă biologică. Interesul există, acest lucru s-a văzut și din numărul mare de participanţi la festivitatea de deschidere a congresului. Tinerii sunt interesaţi de nou, iar aceasta poate să fie o direcţie de dezvoltare pentru ei.