Adaptabilitatea este, probabil, ceea ce contează cel mai mult când vine vorba de un stagiu de rezidenţiat în altă ţară. Adaptabilitatea la o nouă cultură, limbă, sistem medical și educaţional și la multe alte lucruri banale care nu se pot enumera într-un singur articol este, după părerea mea, ceea ce face diferenţa între o experienţă motivantă și una neplăcută.

Mi-ar fi plăcut să spun acum că această acomodare la un nou sistem vine foarte ușor din primele zile, dar nu este așa... cel puţin nu în cazul meu. Primele luni de stagiu sunt destul de grele, în încercarea de a naviga toate necunoscutele ce vin odată cu o schimbare atât de mare. Dar încet-încet, apar aclimatizarea la noul mediu, ba chiar și asimilarea de noi cunoștinţe, practici și protocoale.

Practica ajută mult

În cazul meu, iniţial nu am realizat cât de mult am învăţat în primul meu stagiu din Franţa, pe o secţie de urgenţe neurovasculare, considerând că a fost doar o perioadă iniţială de adaptare. De curând, întorcându-mă spre partea de neurovascular, am realizat cât de bine mi s-au imprimat în minte acele informaţii, că acum sunt noţiuni care mi se par accesibile și ușoare.

Cred că ceea ce face diferenţa este faptul că am învăţat toate aceste noţiuni din practică, prin punerea lor în aplicare. Cunoștinţele acumulate doar prin citire se pot uita relativ repede. Însă nu am cum să uit ceea ce am învăţat tratând fiecare pacient după cele mai noi recomandări sau din deciziile luate în urma unor discuţii colegiale pluridisciplinare, atunci când nu existau recomandări.

A ajutat faptul că am fost într-un centru specializat pe neuro­vascular, unde există foarte puţine limitări tehnice? Absolut. A ajutat, de asemenea, faptul că am fost într-un mare centru universitar ce cultivă o cultură didactică pentru rezidenţi și studenţi? Desigur.

O experienţă plăcută

Poate s-a înţeles din acest articol că subiectul meu preferat din neurologie este patologia neurovasculară. Nicidecum, este doar cel mai simplu exemplu. Această împărţire a Neurologiei în subspecialităţi pe care o găsim în marile centre universitare din Franţa poate părea adesea inaccesibilă, dar este singurul mod de a forma cu adevărat specialiști în fiecare domeniu.

Dacă aveţi vreodată șansa de a trece printr-un asemenea serviciu, unde există această supraspecializare, veţi vedea cât este de impresionant din punctul de vedere al cantităţii și calităţii informaţiei. Veţi vedea, de asemenea, pasiunea de care dau dovadă cei care lucrează în astfel de structuri și, totodată, veţi simţi că aceasta poate deveni molipsitoare.

Așa am ajuns ca astăzi să îmi placă o supraspecializare pe care nu am luat-o niciodată în considerare până de curând. Am fost inspirată de medici care au dat dovadă de un profesionalism incredibil și totodată de umanitate, empatie și implicare. Bineînţeles că nu e la fel în toate secţiile și spitalele din Franţa. Dar după doi ani petrecuţi aici, pot spune că experinţa mea este una grea, obositoare, dar plăcută și plină de satisfacţii.