Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Dragostea pentru oameni naște eroi

Viața Medicală
Dr. Alexandra GUȚĂ vineri, 15 februarie 2019

Interviu cu Mihai Daniel Moldoveanu, voluntar Asociatia „Societatea de Salvare” Bucuresti

p.8 -1

Mihai Daniel Moldoveanu are 20 de ani, cinci ani de voluntariat la activ și o viaţă întreagă în faţă. El este cel care, la începutul acestui an, a ajutat la salvarea unei persoane care s-a aruncat în faţa garniturii unui metrou. Prin programul „Există un erou în fiecare dintre voi”, în cazul unui apel la 112, voluntarii aflaţi în apropiere (pe o rază de maximum 1.000 de metri) primesc un sms sau o alertă pe aplicaţia cu același nume, pentru a interveni de urgenţă. Mihai a ajuns primul la victima de la metrou și a fost alături de aceasta, menţinând-o conștientă până la sosirea echipajelor de intervenţie.

Ce v-a determinat să faceţi voluntariat?
Au fost mai multe aspecte implicate. În principal, probleme de familie. Când mama mea a decedat, am căutat niște lucruri care să îmi distragă atenţia și să îmi ocupe timpul. Așa m-am înscris în societate (n.r.: Asociaţia „Societatea de Salvare” București). Mi-am arătat intenţia, am completat un formular, apoi am făcut cursuri de prim ajutor și am dat un examen, pe care l-am absolvit cu brio. Așa mi-am început activitatea.
Cum credeţi că a contribuit munca dv. de voluntar în dezvoltarea personală?
A fost factorul principal, cel care m-a adus până aici. În primul rând, te dezvoltă ca om. Îţi dezvoltă comportamentul în relaţie cu ceilalţi. Empatia pentru oamenii aflaţi în suferinţă este net superioară faţă de cea a unui om care nu prea a avut de-a face cu mediul acesta.
Care sunt cazurile la care aţi participat? Este unul pe care nu-l puteţi uita?
Am fost la tot felul de cazuri, de la accidente rutiere până la căderi de la înălţime, înjunghieri, înecuri, stopuri cardiorespiratorii. De exemplu, după cazul de la metrou de acum câteva săptămâni, a mai fost unul. Încă de când aveam 15 ani am reușit să resuscitez un om în stradă, chiar în faţa blocului meu. Omul acela trăiește și acum, suntem prieteni de familie.
Ce emoţii vă încearcă în faţa unui caz nou?
Nu mai am emoţii deloc, am trecut de mult de stadiul acela. Acum știu deja unde mă duc, știu ce am de făcut. Nu mai am niciun pic de ezitare. Nici înainte nu aveam, dar cu cât avansezi și capeţi experienţă, cu atât se diminuează numărul acestor stări.
Care sunt dificultăţile cu care s-ar putea întâlni o persoană în faţa unui asemenea caz ?
Teama de ceva nou. Atât. Nu poate avea altă scuză, în afara faptului că nu s-a întâlnit niciodată cu așa ceva și că ar ezita în acordarea primului ajutor. Orice om poate face asta. Cu siguranţă, acest moment poate fi depășit.
Cum consideraţi că s-ar putea întâmpla asta?
Prin faptul că persoana respectivă, cea care trebuie ajutată, este și ea tot un om. Eu, ca salvator, trebuie să mă gândesc că am absolvit un curs de prim ajutor și mi s-a spus la curs ce s-ar putea întâm­pla. Trebuie doar să pui în aplicare ceea ce ai învăţat. Nimic altceva.
La câte cazuri participaţi într-o săptămână?
Depinde. Pot fi zile în care nu primesc niciun caz, dar și zile în care merg chiar și la trei-patru cazuri. Variază de la o zi la alta.
Aveţi studii în domeniul medical?
Sunt anul I la Școala Postliceală Sanitară „Fundeni”, urmează să devin asistent medical și vreau să continui să lucrez la Serviciul de Ambulanţă.
Ce le-aţi transmite cititorilor legat de acordarea primului ajutor?
Să nu ezite în a participa la acordarea primului ajutor, ori de câte ori este nevoie. Sunt atâtea cursuri sau asociaţii care ţin astfel de cursuri încât ai cum și unde să înveţi. Este extrem de important ca orice om, începând de la școala primară, să știe să acorde primul ajutor. Este esenţial. Nu numai că îi ajută pe ceilalţi oameni, dar pot fi și membri din familia lui care ar putea depinde la un moment dat de ajutorul lui. Să te vezi neputincios în faţa unei situaţii de urgenţă este extrem de neplăcut. Le-aș transmite să facă neapărat aceste cursuri de prim ajutor.
Care este percepţia dv. în legătură cu serviciile de urgenţă din prezent?
În serviciul actual de urgenţă din România ar mai fi de lucrat la partea de implementare. Nu este vorba neapărat de comunicarea între medici, ci mai degrabă de dezvoltarea pe plan naţional a unei tehnologii prin care orice om aflat în situaţia de a acorda primul ajutor, dacă ar întâmpina probleme, să fie îndrumat de o persoană avizată. De exemplu, în Statele Unite ale Americii este o persoană special dedicată îndrumării celor care sunt la faţa locului. Le spune ce ar trebui să facă acolo. Ar fi o chestie prin care oamenii ar căpăta mai mult curaj.
Cum credeţi că ar putea fi implementat acest lucru?
Nu cred că acest lucru se aplică la un suport vital avansat, unde există manevre invazive. În acel caz, pacientul ar trebui ajutat de un me-dic. Trebuie să vezi cum arată omul respectiv, ce simptome are. E mai dificil. Nu îi poate spune paramedicului în cazurile de genul acesta ce substanţă să administreze, de exemplu. În schimb la manevrele de suport vital de bază, unde nu există invazivitate a manevrelor, cu siguranţă s-ar putea aplica.
Am observat că și în cazul proiectului „Există un erou” este un dispecerat la care voluntarul poate suna.
Există o opţiune în aplicaţie care te direcţionează către medicul coordonator de ambulanţă, deci tot de dispeceratul integrat vorbim. Diferenţa este că avem doar număr direct.
Acel număr se folosește pentru fiecare caz în parte?
Nu. Se apelează doar atunci când situaţia o impune, fie prin faptul că s-a degradat starea pacientului, fie că voluntarul este în pericol. Acestea ar fi lucrurile care ar necesita apelarea imediată.
Ce credeţi că îi lipsește sistemului actual de urgenţă?
Cred că ar fi nevoie de mai multe defibrilatoare, în orice instituţie. Ar trebui ca pe o rază de un kilometru să avem cel puţin un defibrilator. E mai mult decât esenţial. Defibrilatoarele existente în staţiile de metrou din București trebuie să aibă mentenanţa la zi, să fie mereu funcţionale. În prezent sunt insuficiente.
Consideraţi că ar trebui să existe în școli cursuri pentru acordarea primului ajutor?
Da, ar trebui ca aceste cursuri să reprezinte o materie obligatorie. În momentul de faţă, nu sunt nici măcar opţionale.p.8 -2
Care este visul dv.?
Când eram mic, îmi doream să devin pompier. Acum visul meu este acesta, adică să lucrez la Serviciul de Ambulanţă. Să pot să ajut cât mai mulţi oameni și să mă angajez.
Cum vă vedeţi peste câţiva ani?
Făcând același lucru, alergând de nebun la toate cazurile și când voi avea 50 de ani.

În cadrul campaniei „#HumansOf112” din 2019, a Asociaţiei europene a numărului de urgenţă, la 11 februarie au fost evidenţiate 25 de persoane implicate în sistemele de urgenţă, de la dispeceri, la pompieri sau piloţi. Doi dintre aceștia sunt români – Mihai Daniel Moldoveanu, voluntar, și dr. Raed Arafat, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, șeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.

Etichete: Mihai Daniel Moldoveanu Asociaţia „Societatea de Salvare” București 112 numărul unic de urgență 112

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.