Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Internaționale

Nobel pentru descoperitorii virusului hepatitei C

Viața Medicală
Dr. Diana Andronache vineri, 9 octombrie 2020

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină le-a fost acordat cercetătorilor Harvey J. Alter, Michael Houghton și Charles M. Rice, pentru contribuţia lor care a dus la descoperirea virusului VHC.

laureati nobel
Din stânga, Harvey J. Alter, Michael Houghton și Charles M. Rice. Sursa - Rhoda Baer / National Institutes of Health, Richard Siemens
/ Universitatea din Alberta, John Minchillo / AP prin intermediul Associated Press

În anii 1940 a devenit clară existenţa a două tipuri principale de hepatită infecţioasă: hepatita cu virus A, care se transmite prin apă sau alimente contaminate, cu impact redus pe termen lung asupra pacientului, și hepatita care se transmite prin sânge și alte fluide ale corpului.

Cea din urmă este responsabilă de apariţia unor forme cronice, care pot evolua către ciroză sau hepatocarcinom. Rata de morbiditate și mortalitate în cazul hepatitelor cu transmitere pe cale sanguină este ridicată.

Un agent infecţios necunoscut

În anii ’60, Baruch Blumberg a descoperit că hepatita posttransfuzională era cauzată de un virus care a fost denumit virusul hepatitic B, Blumberg primind premiul Nobel pentru această descoperire în 1976.

La scurt timp au fost disponibile testele virale cu scop diagnostic. Harvey J. Alter de la Institutul Naţional de Sănătate din SUA studia apariţia hepatitei la pacienţii cărora li s-au administrat transfuzii de sânge.

Deși testarea pentru hepatită B a redus semnificativ numărul de cazuri de hepatită posttransfuzională, Alter împreună cu colegii săi au observat persistenţa unui număr semnificativ de pacienţi care dezvoltau hepatită cronică în urma transfuziei, aceștia fiind negativi pentru virusurile hepatitice A și B.

De asemenea, au arătat că cimpanzeii care primesc sânge de la acești pacienţi dezvoltă aceeași boală. Studii ulterioare au demonstrat că la originea ei stă un agent infecţios cu caracteristicile unui virus, și astfel a fost definită o nouă formă de hepatită virală, „non-A, non-B”.

Identificarea VHC, un moment decisiv

Identificarea virusului hepatitic C a devenit o prioritate în lumea știinţifică.
Britanicul Michael Houghton a fost cel care a izolat secvenţa genetică a acestui virus.

Împreună cu colegii săi, a izolat fragmente de ADN din acizi nucleici întâlniţi în sângele unui cimpanzeu infectat. Majoritatea acestor fragmente provin din genomul cimpanzeului, însă cercetătorii au preconizat că o parte dintre ele sunt derivate din virusul neidentificat la acel moment.

Pornind de la ipoteza că anticorpii împotriva virusului ar putea fi prezenţi în sângele prelevat de la pacienţii diagnosticaţi cu hepatită, cercetătorii au folosit serul pacienţilor pentru a identifica fragmente de ADN viral clonat ce codifică proteine virale. Analiza acestor fragmente a dus la descoperirea unei clone pozitive.

Cercetările ulterioare au arătat că această clonă este derivată dintr-un virus ARN nou ce aparţine familiei Flaviviridae. Acesta a fost numit virusul hepatitic C. Prezenţa anticorpilor la pacienţi diagnosticaţi cu hepatită cronică a implicat acest virus ca fiind agentul lipsă.

Descoperirea virusului C a fost un moment decisiv, însă oamenii de știinţă au continuat cercetările prin investigarea capacităţii virusului de a se replica și de a determina singur apariţia bolii.

Charles M. Rice, cercetător la Universitatea Washington din St. Louis, împreună cu alte grupuri de cercetători care lucrau cu virusuri ARN, au remarcat o regiune necaracterizată anterior, aflată la sfârșitul genomului virusului C, despre care au suspectat că ar avea un rol important în replicarea virală.

Prin inginerie genetică, Rice a generat o variantă ARN a virusului C în care a inclus regiunea nou definită din genomul viral.

După injectarea acestui virus ARN în ficatul cimpanzeilor, medicii l-au putut detecta în sânge și au observat apariţia unor modificări patologice la nivelul ficatului asemănătoare cu cele identificate la pacienţii cu boală hepatică cronică posttransfuzională.

A fost dovada finală că virusul denumit hepatitic C este responsabil de acest tip de hepatită posttransfuzională.

Semnificaţia descoperirii

Descoperirea virusului hepatitic C de laureaţii premiului Nobel a fost o realizare importantă în lupta împotriva bolilor virale.

Descoperirile lor au pus bazele progresului ulterior, făcând posibilă dezvoltarea unor teste de sânge extrem de sensibile pentru acest virus, precum și a medicamentelor antivirale împotriva hepatitei C.

Astfel, în ultimii ani putem vorbi pentru prima dată în istorie despre hepatita C ca despre o boală vindecabilă.

Etichete: premiul nobel descoperire VHC Harvey J. Alter Michael Houghton Charles M. Rice hepatita a hepatita B

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.