Calitatea îngrijirilor materno-fetale a crescut neîntrerupt în ultimele decenii. Acest fapt se reflectă în reducerea continuă a ratelor de mortalitate și morbiditate maternă și neonatală, determinând, în același timp, așteptări la fel de ridicate atunci când se vorbește despre nașterea în condiţii de siguranţă. Dacă investigaţiile fetale în cursul vieţii intrauterine au devenit extrem de performante, permiţând atât diagnostice corecte prenatal, cât și tratamente eficiente prin manopere minim invazive, nu aceeași remarcă se poate face despre siguranţa monitorizării în travaliu. Această discrepanţă între așteptările pacientelor și realitatea potenţial imprevizibilă a evoluţiei travaliului a determinat introducerea unor noi investigaţii pentru monitorizarea statusului fetal intrapartum sau perfecţionarea unor tehnologii deja existente.

Principalul aliat în travaliu

        Monitorizarea cardiotocografică (CTG) este principalul și cel mai eficient instrument disponibil al obstetricianului pentru evaluarea stării de bine a fătului în travaliu. Cardiotocografia poate fi considerată o artă obstetricală, o ramură complexă a specialităţii ce necesită interpretare avansată. Această interpretare permite ca intervenţia de urgenţă să rămână rezervată doar pentru cazurile justificate, oferindu-le însă și posibilitatea nașterii vaginale în condiţii de siguranţă tuturor gravidelor care o doresc. Interpretarea traseelor CTG solicită cunoștinţe clinice și paraclinice complexe ale personalului medical, pentru integrarea situaţiei în context clinic și elaborarea unei decizii corespunzătoare.

        La momentul introducerii aparatelor de monitorizare CTG în spitalele din România, interpretarea traseelor CTG era realizată la nivel minimal. Practic, însemna luarea unei decizii bazate pe vizualizarea unui număr (frecvenţa cardiacă fetală), fără a integra și interpreta datele obţinute din monitorizarea fetală. Această conduită avea ca rezultat fie o supraevaluare a riscului fetal (feţi extrași de urgenţă prin operaţie cezariană fără absolut nicio suferinţă), fie subevaluarea (feţi născuţi vaginal în stare precară). În consecinţă, introducerea monitorizării CTG a fost urmată de o creștere a incidenţei operaţiei cezariene de urgenţă, fără a diminua însă morbiditatea și mortalitatea neonatală.

Cazuistică reală și relevantă

        Valoarea cărţii Monitorizarea cardiotocografică este sporită și de colaborarea unor lideri de opinie de nivel mondial, precum profesorul Diogo Ayres-de-Campos, coordonator al „FIGO Guidelines on Intrapartum Fetal Monitoring”, alături de colaboratorii săi.

        Volumul promovează abordarea unei atitudini profesioniste și este destinată medicilor obstetricieni practicieni și moașelor care își desfășoară activitatea în sala de nașteri, precum și rezidenţilor obstetricieni-ginecologi. Cartea acoperă integral toate situaţiile și modificările cardiotocografice care pot apărea în timpul unui travaliu, de la cele mai des întâlnite, cum ar fi aspectele tipice de hipoxie subacută sau acută, prezente aproape la fiecare expulzie, până la cazurile extrem de rare, ca hemoragia feto-maternă, ruptura uterină pe uter cicatricial sau anemia fetală.

        Imaginile traseelor CTG prezentate în carte fac parte din cazuistica reală, fiind înregistrate în blocul de nașteri al Spitalului Clinic Filantropia din București. Acolo funcţionează non-stop o staţie centrală de monitorizare avansată, cu ajutorul căreia s-a reușit menţinerea incidenţei operaţiei cezariene de urgenţă, având ca motiv traseul CTG anormal, sub 15%. Fiind prima carte din România care abordează exclusiv această investigaţie obstetricală, considerăm că ea va contribui semnificativ la creșterea calităţii îngrijirii medicale oferite gravidelor în timpul travaliului, scăzând numărul operaţiilor cezariene fără indicaţie obstetricală și crescând siguranţa nașterii vaginale.