Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Regăsirea echilibrului în faţa pandemiei de COVID-19

Viața Medicală
Dr. Alexandra GUȚĂ vineri, 1 mai 2020

Impactul psihologic pe care o pandemie îl are asupra umanităţii nu este deloc de neglijat.

shutterstock_1687474666Una dintre cele mai importante resurse pentru a depăși o astfel de criză o constituie menţinerea și cultivarea unei stări mentale sănătoase, greu de obţinut în această perioadă. Și mai dificil este pentru persoanele care se luptă în prima linie cu virusul.

Am vrut să vedem care sunt principalele îngrijorări ale cadrelor medicale în perioada dificilă prin care trecem cu toţii și am discutat cu psihologi pentru a veni în întâmpinarea nevoilor medicilor.

Asociaţia Prietenii lui Adrian vine în sprijinul cadrelor medicale cu proiectul ,, Psiholog pentru spitale – COVID-19”, prin care un grup de voluntari psihologi oferă ședinţe online de consiliere personalului medical. Am discutat cu psihologii voluntari din cadrul proiectului ,,Psiholog pentru spitale” – COVID-19 al Asociaţiei despre cum putem face faţă stresului resimţit din plin în aceste zile.

A profesa în domeniul medical atrage de la sine un nivel de stres crescut și risc de burnout. Cum apar acestea?

Putem vorbi de la neliniștea psihică resimţită de un individ, până la un nivel acut de stres și sindrom de burnout. Stresul este răspunsul nostru bio-psiho-comportamental la un factor pe care îl percepem ca fiind stresant. Am putea spune că stresul în secolul 21 este în topul cauzelor multiplelor afecţiuni și decompensări ale unor tulburări psihice și organice.

Nivelul acut de stres de obicei este reversibil și fără prea mari repercusiuni asupra organismului, dacă elementul stresor a dispărut sau ne-am construit un mijloc eficient de coping. Dacă expunerea la stres devine cronică, mijloacele de apărare ale psihicului nostru în faţa agresiunii slăbesc foarte mult, ducând la reducerea vitezei sale de reacţie, ,,o slăbire a armurilor” iar de aici putem vorbi de burnout.

Ce este copingul?

Este modalitatea în care facem faţă unui eveniment sau unei etape de viaţă importantă sau dificilă. Când simţim emoţii puternice folosim strategii de coping pentru a reduce intensitatea lor și încercăm să facem faţă situaţiilor.

Uneori, strategiile de adaptare folosite pot fi disfuncţionale (evităm, ne retragem social sau adoptăm un comportament agresiv, simţindu-ne în realitate vulnerabili). Caracteristica unui coping negativ în situaţii de criză este amplificarea emoţiilor negative, a fricii, furiei sau a tristeţii.

În strategiile de coping pozitiv persoana este orientată către soluţii, caută noi repere pentru a ieși din stres, ceea ce conduce către adaptare. Situaţia de faţă este nouă pentru toată lumea.

Mintea noastră nu are repere dintr-o experienţă similară și este necesar să construim aceste repere pentru a face faţă tumultului de stări resimţite.

Copingul pozitiv, cheia succesului

Cum pot fi construite aceste repere?

Fiind prezenţi cât mai mult în corpul nostru și adaptându-ne zilnic. Să conștientizăm în primul rând starea de tensiune, să ne dăm voie să acceptăm că avem motive reale să fim tensionaţi pentru că situaţia prin care trecem este una solicitantă.

Oferind această libertate minţii noastre realizăm normalizarea stărilor. Oferirea de sens și construirea unei zone de securizare ajută mult în preluarea controlului, ceea ce implicit diminuează starea de stres.

Folosirea metodelor de coping pozitiv în această perioadă ne oferă un suport real și de durată în a face faţă situaţiei de criză.

Când ar trebui să ceară medicii ajutor specializat?

Când simt nevoia și când gândurile, emoţiile sau comportamentele devin disfuncţionale. Fiecare are limitele lui. În această perioadă își concentrează toate resursele să salveze vieţi și în funcţie de cât de bine își dozează această energie poate ajunge sau nu la burnout.

Medicul nu poate lăsa garda jos. Nu e momentul procesărilor. Cortexul prefrontal responsabil cu procesarea e mai curând deconectat, iar controlul este preluat de amigdală.

Este important ca atunci când vor ieși din rolul de Salvatori și își vor da voie să simtă, când își vor da voie să conștientizeze, să știe că suntem aproape (la 1,50 m distanţă), pregătiţi să le oferim suport psihologic.

Care sunt principalele simptome ale burnoutului?

Sindromul burnout cuprinde trei dimensiuni. Are loc o epuizare emoţională prin care persoanele se simt lipsite de energie și resurse, împreună cu o detașare care determină refuzul interacţiunilor sociale.

Persoanele par să aibă o atitudine indiferentă și tind să fugă de responsabilităţi. A treia dimensiune este reprezentată de scăderea performanţei pentru că nu mai au încredere în capacităţile proprii, scade capacitatea de concentrare.

Modele de reacţii psihologice complexe

Ce se întâmplă când o persoană trece printr-un dezastru natural?

În perioade în care ne întâlnim cu o criză, ne confruntăm cu distres emoţional, dificultăţi de funcţionare, momente de blocaj, de ineficienţă. Ceea ce funcţiona până acum nu mai funcţionează la fel de bine sau deloc.

Confruntarea cu o situaţie care ne pune viaţa în pericol sau îi pune în pericol pe cei dragi, combinată cu stresul instabilităţii economice și profesionale, nu au cum să nu ne afecteze.

În perioadele de stres, neocortexul (partea raţională), cea mai mare parte din cortexul cerebral, poate fi deturnat de sistemul limbic (partea emoţională) și astfel reacţiile noastre vor fi dictate de către sistemul limbic înainte ca neocortexul să le modereze.

De aceea asistăm în această perioadă la cumpărături compulsive de mâncare, medicamente sau produse dezinfectante și schimbări semnificative în modul de viaţă.

Ce se întâmplă într-o pandemie?

Modelele de reacţii psihologice sunt complexe. În timp ce unii rezistă mai ușor la stres, alţii sunt foarte afectaţi. Reacţiile pot varia de la indiferenţă, diferite gradiente de frică până la fatalism.

La un capăt al spectrului, unii oameni ignoră sau neagă riscurile și nu reușesc să se angajeze în comportamente de sănătate recomandate, cum ar fi practicile de igienă și distanţarea socială.

La celălalt capăt, oamenii pot deveni extrem de temători sau anxioși, iar unii dezvoltă tulburări emoţionale severe.

Revolta, furia pot apărea în anumite circumstanţe, cum ar fi carantina și limitarea de libertăţi. Un nivel moderat de teamă sau anxietate poate motiva oamenii să facă faţă ameninţării, dar stresul sever poate fi dezechilibrant.

Procesul de adaptare la situaţii de criză este parcurs în ritm propriu, individul trece prin etapele descrise de psihiatrul Elisabeth Kubler-Ross și anume: negarea, furia, negocierea, tristeţea și acceptarea.

Dozarea efortului, esenţială

Medicii simt adesea îngrijorare faţă de activitatea desfășurată în spital. Cum poate fi redobândit simţul controlului?

Pandemia de COVID-19 va fi aproape sigur un maraton - consumator de energie și nu un sprint în care ne aruncăm pentru o scurtă durată cu toate forţele.

Alergarea în maraton presupune dozarea efortului, astfel încât să nu ne consumăm toate resursele în primii kilometri. În caz contrar, vom trece cu greu ,,linia de finish”. Controlul poate veni din „flexibilitatea” cu care fiecare în parte va reuși să se adapteze la „neprevăzutul” care vine peste noi.

Capacitatea de adaptare rapidă la „neprevăzut” presupune acceptarea și trăirea în prezent. Numai așa se pot lua deciziile rapide. Medicii, asistentele, personalul de îngrijire trăiesc în aceste momente îngrijorarea, sub imperiul unui consum fizic și emoţional la cote înalte și sub un stres enorm – reacţii normale, umane.

Construirea de strategii de echilibrare psihologică și ancorare în prezent, prin intervenţiile în criză sau cele pe termen lung, pot crește capacitatea de conștientizare a situaţiei.

Relaţiile interpersonale în cadrul spitalului sunt și ele afectate. Care sunt motivele?

Interacţiunea dintre oameni este influenţată de experienţa de viaţă, de valorile și concluziile pe care le-am desprins. Fiecare are un ,,filtru” propriu prin care cerne mesajele pe care ceilalţi i le transmit.

Cu cât devenim mai pricepuţi să înţelegem și să nu respingem diferenţele dintre noi, cu atât avem mai multă inteligenţă relaţională. Ritmul alert te poate face să înţelegi parţial ce îţi spune celălalt, iar acesta poate crede că nu contează suficient de mult.

Dacă ne deranjează ceva la o persoană, ar trebui să îi comunicăm cât mai curând, referindu-ne la comportamentul respectiv și nu la identitatea colegului. Putem să ne oprim câteva momente și să ne reconectăm la ceva valoros pentru noi, aceasta duce la un plus de liniște.

Să fim iertători cu noi înșine, știind că avem relaţii imperfecte, pentru că nici noi nu suntem perfecţi. Și este minunat așa, astfel creștem împreună.

Cum ar trebui gestionată relaţia cu familia în această perioadă?

Înainte de a vorbi cu familia, trebuie să conștientizăm ce nevoie avem în acel moment. Dacă este posibil, ar trebui să vorbim mai întâi cu copiii noștri ca să ne putem ancora în lumea lor. Comunicarea cu soţia/soţul trebuie să aibă un caracter intim care vizează atât amintiri, cât și proiecte de viitor pentru a se putea merge înainte pe drumul cuplului.

Este important să evităm să intrăm în detaliile muncii noastre pentru că vom retrăi din nou acele greutăţi. Este indicat să povestim despre ceea ce ne apasă, însă aspectele care ar putea produce panică în familie ar trebui vorbite cu un psiholog. Este important să ne descărcăm de presiunea pe care o simţim.

Pe măsură ce o pandemie se desfășoară, unii oameni se adaptează ameninţării și devin mai puţin anxioși. Cu toate acestea, în unele cazuri, efectele psihologice pot fi severe și de lungă durată (tulburări de dispoziţie, tulburări de anxietate și tulburare de stres posttraumatic).

Relaxarea o putem obţine prin exerciţii de respiraţie conștientă în care menţinem atenţia pe fiecare respiraţie și inspiraţie, prin activităţi de mișcare.

Nivel crescut de burnout în rândul cadrelor medicale și înaintea pandemiei

Stresul și sindromul de burnout nu sunt o noutate a lumii medicale, ele fac parte din profesie, însă pandemia, fără doar și poate, afectează și adâncește și mai mult această problemă. La începutul anului, Medscape a publicat un raport care a inclus 15.181 de medici din peste 29 de specialităţi medicale.

shutterstock_1667383210Cadrele medicale au fost chestionate în perioada iunie-septembrie 2019. Datele arată că aproape jumătate dintre respondenţi (42%) au raportat simptome ale sindromului de burnout.

Specialităţile cu cel mai mare nivel de burnout au fost: terapia intensivă, medicina de urgenţă, medicina de familie, medicina internă, neurologia și urologia. Multe dintre acestea sunt în prima linie în contextul pandemiei de COVID-19. În ceea ce privește distribuţia pe sexe, se pare că sexul feminin este mai frecvent afectat, în proporţie de 48% vs. 37% la sexul masculin.

În ceea ce privește analiza factorilor care au contribuit la apariţia sindromului de burnout, aceștia au fost: numărul mare de ore de muncă (33%), urmate de lipsa respectului colegilor de la personalul administrativ, până la colegii de echipă. Pe primul loc, indiferent de vârstă s-a situat munca birocratică. În general, pentru a combate acest eveniment au fost utilizate măsuri de coping pozitiv.

Impactul psiho-emoţional în cifre

Graficul 1 - Evaluare stării emoționale a cadrelor medicaleDin dorinţa de a afla care este impactul psiho-emoţional pe care pandemia de COVID-19 îl are asupra cadrelor medicale, am făcut un sondaj online pe bază de chestionar.

Chestionarul a fost distribuit pe reţelele de socializare, în perioada 6-8 aprilie 2020, iar la el au răspuns 104 cadre medicale: 81 rezidenţi, 17 medici specialiști și primari, cinci asistenţi medicali și un asistent farmacist. 

Dintre respondenţi, 10,6% au tratat persoane infectate cu SARS-CoV-2 și 55,8% au interacţionat în activitatea medicală cu o persoană suspectă de infecţie cu noul coronavirus.

Din totalul celor care au răspuns la întrebările din chestionar, 12 persoane activează în prima linie în specialităţi precum: anestezie și terapie intensivă, boli infecţioase, medicină de urgenţă, medicină de familie, medicină internă. În ceea ce privește orașul de activitate, jumătate dintre respondenţi sunt din București.

A fost analizată starea emoţională și mentală prin utilizarea unei scale liniare de la 1 la 5, în care 1 a reprezentat ,,nu mi se potrivește deloc”, iar 5 a însemnat ,,perfect de acord”.

La evaluarea existenţei tulburărilor de somn, 61,6% dintre cadrele medicale au răspuns cu un scor mai mare sau egal cu trei. De asemenea, 18,3% dintre respondenţi au indicat un scor de cel puţin 4 atunci când au fost întrebaţi de prezenţa unor coșmaruri cu diverse acţiuni care se petrec la locul de muncă.

Rolul psihologului clinician în politicile de sănătate publică

În condiţiile izolării sociale recomandate, oamenii au găsit totuși modalităţi de a fi mai aproape unul de celălalt. Am discutat cu dr. Ion Duvac, doctor în psihologie la Facultatea de Psihologie și Știinţele Educaţiei din cadrul Universităţii București și manager al proiectului PSYCOVID-19, un proiect prin care voluntarii psihologi vin încă o dată în sprijinul cadrelor medicale și al populaţiei.

Ion Duvac

Cum a luat naștere proiectul PSYCOVID-19?

Încă de la apariţia riscurilor de pandemie, am lansat conceptul PSYCOVID-19, virusul mental asociat coronavirusului. În opinia mea și a colegilor mei, acest proiect va avea efecte mult mai puternice decât însuși coronavirusul, afectând calitatea vieţii, starea de bine.

Cele mai predispuse la acest „virus mintal” sunt persoanele cu un grad înalt de anxietate, generând în timp multe tulburări psihosomatice și boli autoimune.

Care este structura acestui proiect?

Proiectul nostru s-a concretizat în lansarea unui grup dedicat pe Facebook cu peste 10.500 de membri, intitulat sugestiv @PSYCOVID-19 Grup de prim ajutor psihologic PsyHelp. Este conceput ca un grup de suport și resurse, iar în cadrul său sunt incluse trei proiecte.

Primul este un grup de suport psihologic pentru medici și personal medical care este format din peste 135 de psihologi dedicaţi; unul de prim ajutor psihologic pentru comunitate, cu peste 900 de psihologi voluntari și altul de suport psihologic pentru autorităţi, cu peste 300 de psihologi organizaţi teritorial. Zilnic, avem zeci de solicitări din partea medicilor și a personalului medical.

Și medicii sunt oameni

Care este adresabilitatea medicilor?

Și medicii sunt oameni! Au fricile lor, pe fondul dotării insuficiente, de la frica de a nu se îmbolnăvi ei și până la frica teribilă de a nu-i îmbolnăvi pe cei dragi. Întâlnim frecvent atacuri de panică, insomnii, stări ridicate de anxietate etc.

Aș semnala aici și starea de burnout ca premorbiditate existentă la peste 45% dintre medici și personalul medical, stare care contribuie la accentuarea stărilor anxioase și a bolilor psihosomatice în situaţii de criză și post-criză.

Cât de important este suportul psihologic specializat în timpul pandemiilor?

În opinia noastră, suportul psihologic atât pentru cei din linia întâi, cât și pentru populaţie este vital. Considerăm, de multă vreme, că veriga lipsă în politicile de sănătate publică este psihologul clinician.

Acesta este un furnizor direct de servicii de sănătate, iar activitatea sa trebuie să fie reglementată ca atare, inclusiv prin contractarea directă cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, în cadrul structurilor de intervenţii pentru situaţii de urgenţă, dar și în situaţii de normalitate, considerăm firească regândirea locului și rolului psihologului clinician în raport cu nevoile reale ale medicilor, personalului medical și ale pacienţilor prin înfiinţarea de structuri dedicate în fiecare spital și puse în sinergie cu întreg sistemul de sănătate.

Bibliografie

Medscape National Physician Burnout & Suicide Report 2020: The Generational Divide

Etichete: pandemie de COVID-19 burnout coping Psiholog pentru spitale Facebook Asociaţia Prietenii lui Adrian

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC