În domeniul medical viteza cu care noutatea apare e amețitoare. În aceste condiții profesioniștii din sănătate trebuie să facă față, pe de o parte, biologiei noastre, care are nevoie de predictibilitate și rutină, creierului nostru care este destul de reticent la schimbare și, pe de altă parte, schimbărilor din domeniul medical care vin ca o tornadă.

Predictibilitatea, rutina și stabilitatea pot fi obținute în mai multe feluri: 

Din felul în care ne construim viața: noi suntem responsabili de propriile noastre vieți. Nimeni nu are o responsabilitate a vieții noastre mai mare decat noi înșine, și atunci, trebuie să îmi fac un program în care să știu că luni, miercuri si vineri merg de la 8 la 9 la sală, că în weekend am orele mele de citit, că am și eu loc în viața mea.

Din mediul profesional: să fim înconjurat de oameni în care să avem încredere, să avem ședințele săptămânale la fel de bine stabilit, la fel  întâlnirile formale cât și cele informale, să știm că avem timp la pauza de socializare cu colegii și că odată la ceva timp ieșim în oraș cu toții.

Din mediul personal:  ne trezim cu 10 minute mai repede ca să ne bem cafeaua cu soția, să avem odată pe săptămână o masă  pe care să o luăm cu toată familia. Să nu uităm să ne vedem cu prietenii, să avem proiectele noastre sociale, să nu uităm că profesia nu reprezintă toata viața noastră.

Cum ne adaptăm la nou

Modalitățile de a face față noutăților sunt și ele numeroase. Între acestea menționăm:

Analiza relației noastre cu noul. Pentru a înțelege raportarea noastră la nou, ar fi bine să ne uităm în viața noastră, cum am fost în copilărie, am avut libertatea de a explora? Cum a fost adolescența, am încercat lucruri noi, am fost exploratori sau mai degrabă am preferat situațiile sigure?  În prezent, încercăm sporturi noi, suntem deschiși la un preparat culinar nou sau preferăm mereu aceleași lucruri? La muncă, în ultimul an ce am făcut diferit? Dar în ultimii doi ani?

Să nu venim niciodată acasă pe același drum, spunea, metaforic, la un curs, profesorul Miclea. Chiar dacă știm că e cel mai scurt, să ne alegem alt drum, să încercăm și altceva. Obișnuința cu noul nu se face nici peste noapte și nici dintr-o dată. Dacă vrem să ne adaptăm provocărilor noi din profesie, ar fi bine să facem lucruri noi și în viața personală. Ideal ar fi să începem cu lucruri mai ușoare, iar apoi să creștem gradul de dificultate emoțională.

Să acceptăm că lucrurile noi vin cu disconfort: creșterea rezilienței, a rezistenței la frustrare și la incertitudine sunt soluții pentru a face față noutății. Noutatea vine cu posibilitatea de a greși, de a nu reuși să implementăm ce ne-am propus, de a face erori. Incertitudinea e mult mai ridicată într-un context nou în care nu avem prea multe răspunsuri la provocările care pot apărea. 

Chiar dacă la început e greu, după un timp ne obișnuim. Ceea ce anterior ni se părea o noutate, în timp devine ceva obișnuit. Învățați să vă bucurați de nou. E foarte posibil să  vă facă viața mai ușoară.