Longevitatea nu mai este rezultatul hazardului, ci o veritabilă strategie medicală. Strategie ce va trata unic fiecare persoană, în funcție de cartea de identitate biologică – profil hormonal, profil genetic, microbiom digestiv și lungimea telomerilor. 

World Economic Forum prezintă un raport interesant despre sănătatea femeii – Women’s Health Investment Outlook, 2026. Acesta arată că femeile, deși tind să trăiască mai mult decât bărbații, își petrec cu 25% mai mult din viață într-o stare de sănătate precară sau cu dizabilități. Deși ele reprezintă aproape jumătate din populația globală și iau majoritatea deciziilor privind îngrijirea sănătății familiei, nevoile specifice de sănătate ale femeii sunt cronic subfinanțate.

Un articol publicat în 2017 în The Lancet (Future life expectancy in 35 industrialised countries: projections with a Bayesian model ensemble) evaluează durata vieții femeilor și bărbaților în 35 de țări. Rezultatele prezentate arată că speranța de viață va crește în toate cele 35 de țări evaluate, cu o probabilitate de cel puțin 65% pentru femei și 85% pentru bărbați. Există o probabilitate de 90% ca speranța de viață la naștere în rândul femeilor sud-coreene în 2030 să fie mai mare de 86,7 ani și o probabilitate de 57% ca aceasta să fie mai mare de 90 de ani. Speranța de viață proiectată pentru aceste femei este urmată de cea din Franța, Spania și Japonia. 

Deși România urmează trendul european de creștere a longevității, rămâne totuși pe penultimul loc, cu o speranță de viață la naștere de 77,6 ani, devansând doar Bulgaria, unde speranța de viață, în 2023, conform EUROSTAT era de 75,9 ani. În ceea ce le privește pe femei, acestea trăiesc în medie cu aproximativ 7 ani mai mult decât bărbații.

Paradoxul diferenței în ani de viață între femei și bărbați

De ce există aceste diferențe între speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților, dar și în frecvența bolilor, tabloul clinic și progresia bolii? Fără să fie definitiv, răspunsul implică deosebirile ce țin de sex și gen, abordarea viitorului fiind medicina personalizată și de precizie.

 Din perspectivă medicală, sexul se referă la diferențele biologice și fiziologice dintre femei și bărbați, la cromozomii sexuali (XX sau XY) și hormonii sexuali steroidieni. Genul, pe de altă parte, este rezultatul interacțiunii dintre factorii culturali, sociali și de mediu asupra sexului. Femeile tind să se angajeze în mai puține activități riscante, solicită mai ușor ajutorul și merg mai des la controale medicale.

Studiul Genetic associations with longevity are on average stronger in women than men, publicat în 2023, a evaluat acest paradox al diferenței în ani de viață între femei și bărbați și a ajuns la concluzia că anumite variante genetice sunt responsabile de reacțiile deosebite între cele două sexe la intervenția nutrițională, medicamente și vaccinuri. Cercetătorii propun deja renunțarea la abordarea tradițională, universală a tratamentului medical, și adoptarea unui model nou ce respectă interacțiunea dintre variantele genetice și biologia fiecărui sex. 

Longevitate cu independență fizică  și cognitivă

Ca profesioniști în medicină, știm că femeile raportează dureri mai intense și răspund diferit la analgezie față de bărbați, metabolizează diferit medicamente precum somniferele și antihistaminicele, pot prezenta simptome diferite ale infarctului miocardic acut față de bărbați. Corpul femeilor prezintă proporții diferite față de ale bărbaților în ceea ce privește distribuția și cantitatea de apă din corp, grăsimea și masa musculară, activitatea enzimatică hepatică. Peste toate aceste deosebiri se suprapune ciclul menstrual – absența, prezența sau dezechilibrul lui.

Estrogenul, progesteronul și hormonii androgeni influențează semnificativ sistemele cardiovascular, imunitar, nervos și metabolismul glucidelor și al lipidelor. Pierderea definitivă (menopauza) sau parțială (insuficiența ovariană prematură) a acestor influențe protectoare reprezintă un reper medical foarte important în viața femeii. Multe dintre femei vor avea de înfruntat, în anii de viață rămași, creșterea în greutate, hipertensiunea, diabetul zaharat, infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral, tulburările de somn, depresia, afecțiunile cognitive, bolile autoimune etc.

 Dovezile medicale relevă fără niciun dubiu că dacă menopauza se instalează mai târziu, probabilitatea de a trăi mai mult crește (Ages at menarche and menopause and reproductive lifespan as predictors of excepțional longevity in women: The women health initiative, 2017). Cu o istorie de aproape 60 de ani, terapia de substituție hormonală a fost, pe rând prieten și dușman. Astăzi, în urma declarațiilor FDA (Food and Drug Administration) și EMAS (European Menopause and Andropause Society), terapia de substituție cunoaște o „relansare” în practica clinică și tot mai multe femei au trecut de la reticență la entuziasm.

 Fără să mai primească eticheta de „elixir al tinereții” din anii ʼ60, acest tratament este utilizat alături de schimbările în alimentație, activitatea fizică și intervențiile cosmetice pentru obținerea beneficiilor maxime. Longevitatea nu mai este un obiectiv suficient, atunci când un număr semnificativ de ani îi trăim în boală. Scopul va fi acela de a obține „a healthy life expectancy” sau o viață ce păstrează independență fizică și cognitivă. 

Încercări de mimare a fiziologiei

Viitorul ar putea include reprogramarea echilibrului hormonal feminin cu ajutorul unor celule suport ovariene, care ar produce hormonii steroidieni sexuali direct în corp, în funcție de nevoia fiecărei femei, în diverse momente de solicitare. Studiile au arătat că celulele stem pluripotente pot da naștere in vitro foliculilor ovarieni și, totodată, să secrete dinamic hormonii ovarieni. Diferența față de abordarea tradițională a terapiei de substituție hormonală constă în faptul că se încearcă mimarea fiziologiei, adică a conversației constante pe care trei glande cheie – hipotalamusul, hipofiza și ovarul – o au în funcție de nevoile specifice fiecărei femei. 

Un astfel de „produs” este astăzi în cercetare la o companie de biotehnologie din SUA în colaborare cu Universitatea Harvard. Acesta are drept scop dezvoltarea terapiilor bazate pe celule modificate genetic (iPSC – celule stem pluripotente induse) ce pot imita ambele funcții ale ovarului – reproductivă și endocrină. Urmărim cu atenție rezultatele.

Prevenția senescenței reproductive are un rol nu numai în extinderea fertilității, ci și în păstrarea funcției endocrine, crescând astfel calitatea vieții și probabilitatea îmbătrânirii sănătoase. Exemplul prezentat reprezintă una dintre metodele emergente din domeniul longevității reproductive, alături de tratamente medicale inovatoare, precum activatorii de telomerază, PRP (Platelet Rich Plasma) ovarian și transplantul de ovar artificial.

În concluzie, viitorul pare că ne aduce din ce în ce mai aproape de omul ameliorat. Suntem la o mică distanță de a depăși limitele naturale atât în privința numărului de ani trăiți, cât și a funcțiilor corpului nostru. Menținerea fertilității pentru mult mai multă vreme nu mai este astăzi doar la îndemâna bărbaților, aceasta devine o posibilitate reală și pentru femei.

Diagnosticul genetic preimplantațional poate selecta embrionii lipsiți de mutațiile asociate cu anumite tipuri de cancer și astfel permite cuplurilor să aibă copii sănătoși. Ovarul artificial poate să ofere femeilor care au avut cancer posibilitatea de a-și trăi feminitatea și maternitatea. CRISPR poate „edita” variantele genetice asociate cu îmbătrânirea prematură, în timp ce terapia cu telomerază ne adaugă ani de viață.