Astăzi, violența este tot mai prezentă în societatea românească. Periodic auzim de comportamente agresive în Parlamentul României, în mediul online, în școli, în trafic, în familii și, din păcate, și în spitale. Această tendință a fost remarcată și de prof. dr. Florin Mihălțan, medic primar Pneumologie la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” și președintele Societății Române de Pneumologie, a cărui viziune asupra subiectului o redăm în rândurile de mai jos:

„Bătaia, amenințarea, agresiunea verbală au ajuns la ordinea zilei în mediul public. Jigniri se poartă în rândul politicienilor, al partidelor, în talk-show-uri etc. Parcă asistăm la o școală a inițierii în agresivități verbale și fizice. Pacienții îi bat pe cei în halate albe care au grijă de ei. Elevii își bat învățătorii sau profesorii. În acest peisaj lugubru, agresiunile față de personalul medical sunt tot mai dese.

 În acest sens, discutăm despre două grupe la risc din rândul personalului medical care sunt în «preferințele» pacienților sau aparținătorilor: medicii din secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) și cei din Compartimentul de Primiri Urgențe (CPU). Apoi urmează medicii curanți, cărora familiile – în funcție de gradul de pregătire sau educație – le impută că au determinat agravarea stării de sănătate a rudelor lor sau le cer să facă tot posibilul pentru a le vindeca, deși este clar că singurele îngrijiri de care acei pacienți mai pot beneficia sunt cele paliative. 

În realitate, însă, multe din cazuri vin pe picioare cu cancere avansate sau cu o insuficiență respiratorie influențată de un cumul de boli cronice pulmonare, cardiace sau renale, care se depreciază în următoarele momente, pentru că sunt gravități temporizate prea mult la domiciliu.

În domeniul pneumologiei sunt bolnavi cu cancere de stadiu IV care au pierdut timp prețios de la debutul simptomatologiei, alții care, chiar dacă au un diagnostic pus, temporizează prezentarea la oncolog sau care nu acceptă diagnosticul, deși lucrurile sunt foarte clare. Nu mai vorbesc de competiția creată pe paturile de ATI, întotdeauna insuficiente în spitale. Totodată, mulți sunt nemulțumiți din cauza timpilor de așteptare sau pentru că unele investigații nu pot fi realizate în sistemul public de sănătate. Şi vorba unui confrate: «Tu știi ce trebuie să faci, dar nu ai cu ce». Lipsesc liniile de gardă, nu sunt suficienți colegi în echipele de gardă pentru a acoperi solicitările venite concomitent cu duiumul.

Și uite așa, deși li se explică repetitiv care este situația, se ajunge încet-încet la imprecații verbale, amenințări și apoi loviri. Desigur, există o raportare la gradul de pregătire și educație al familiei, dar nimeni nu vorbește de clanurile de romi neasigurați și cu foarte multe pretenții, care invadează fără nici o jenă sau urmă de politețe curtea spitalului, saloanele, cabinetele doctorilor. Nu mai vorbesc de bătăile generate în incinta spitalelor, la care agenții de pază ai firmelor angajate pentru protecția personalului devin spectatori. Agresiunea fizică și amenințarea cu moartea sunt deja la un alt nivel – care induce convulsii nedorite în sistemul medical. Probabil că ar fi necesar și un alt gen de intervenție dincolo de declarații contemplative ale mass-mediei sau forurilor sanitare.

Este vremea să ne protejăm medicii – atâția câți avem: mulți, puțini, generații care se apropie de pensie galopant –, care devin anxioși gândindu-se că după colț îi așteaptă un aparținător supărat și care duc deja povara unui număr mult prea mare de gărzi sau a altor tipuri de solicitări, precum consultațiile obligatorii în ambulatoriu, internările de zi sau zilele de CPU”.

„În UPU, personalul medical este foarte expus la agresivitatea persoanelor venite din afară”
 

Conf. dr. Silvia Nica, șefa Unității de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Universitar de Urgență din București (SUUB), nu este deloc străină de fenomenul agresiunilor asupra cadrelor medicale. În secția pe care o conduce, agresiunile verbale la adresa angajaților sunt regulă, nu excepție, pacienții și aparținătorii fiind din ce în ce mai revendicativi și mai vocali: „Atât pacienții, cât și aparținătorii au impresia că au numai drepturi, iar noi, corpul medical, avem numai îndatoriri. Sunt din ce în ce mai revendicativi și mai vocali cu toții – și mă refer aici la pacienții cu probleme medicale non-urgente, care se prezintă la UPU. Agresiunile verbale sunt absolut zilnice, fără nicio excepție”. 

De cele mai multe ori, cei care devin agresiv verbal sunt persoane cu carențe evidente în educație, care vin la spital în grupuri de cel puțin trei-patru persoane, vorbesc pe ton înalt și tind să prezinte o imagine exagerată a problemelor de sănătate cu care se confruntă. 

„La foarte scurt timp de la venire folosesc expresii de genul «moare omul aici și nu-i faceți nimic», deși pacientul prezintă o acuză minoră, pe care o are de o săptămână sau chiar o lună. De obicei, aceste persoane sunt neasigurate și obișnuiesc să meargă câte două, trei, patru din același grup la Triaj, să descrie diverse simptome care sugerează o afecțiune urgentă și apoi să devină pacienți prezentați la UPU. Ulterior, deși li se atribuie un cod albastru sau verde, încep să facă presiuni asupra personalului medical pentru a fi tratați cu prioritate”, a punctat șefa UPU. 

Cine îi apără pe medici?

Dincolo de agresiunile verbale, de-a lungul timpului, medicii și asistenții din UPU-SUUB au fost și victime ale agresiunilor fizice, agresorii fiind, de cele mai multe ori, pacienți aflați sub influența băuturilor alcoolice. Au fost loviți cu pumnul sau cu picioarele, scuipați și amenințați cu intervenția membrilor diverselor clanuri de romi din care acei pacienți afirmau că fac parte. „Unii medici au depus plângere la secția de poliție, alții – nu. Până în acest moment nu avem cunoștință să fie finalizată vreuna dintre aceste cercetări penale”, a precizat conf. dr. Silvia Nica. 

Totul pe un fond în care pare că soluțiile și pârghiile la care cadrele medicale ar trebui să apeleze pentru a le proteja nu prea dau rezultate. „În ceea ce privește firmele de pază care au avut sau au contract cu SUUB, în maximum una-două luni de la începerea contractului, am constatat că angajații acestor firme se împrietenesc cu toate clanurile și, în general, cu persoanele care pot prezenta un pericol și pentru acești angajați. Așadar, vulnerabilitatea personalului medical rămâne la cote la fel de mari. Secția de Poliție din proximitatea SUUB este frecvent informată și i se solicită ajutorul, însă acesta NU EXISTĂ”, a subliniat șefa UPU. 

OAMENII CU ADEVĂRAT BOLNAVI NU FAC ZGOMOT, NU SUNT OBRAZNICI, EI DOAR SUFERĂ

Mai mult decât atât, spune aceasta, au fost cazuri în care membrii echipajelor nu numai că nu au apărat în niciun fel personalul medical, ci s-a întâmplat în mod repetat ca medicii să fie amenințați că vor fi amendați pentru faptul că s-a solicitat intervenția echipajului de poliție. „S-a întâmplat chiar ca, în timp ce un pacient era agresiv fizic și verbal cu personalul medical din UPU să fie prezent un echipaj de poliție venit pentru altă problemă, care a refuzat să intervină atunci când a fost solicitat de colegii mei, motivând că domiciliul pacientului agresiv nu se află în teritoriul deservit de secția de poliție unde aceștia erau angajați”, a conchis șefa UPU.

Strategie pentru protejarea cadrelor medicale

Cu scopul de a proteja cadrele medicale de agresiuni, Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) a lansat în dezbatere publică, la finalul lunii februarie, o strategie națională cu această temă. Între aspectele vizate de document se numără posibilitatea emiterii unor interdicții de acces, existența unor standarde minime naționale de securitate fizică și tehnologică – pază condiționată de performanță, butoane de panică, CCTV–, crearea unor protocoale de intervenție („cod de violență”), asistență juridică și psihologică pentru victimele violențelor, precum și recunoașterea agresiunilor ca accidente de muncă.

 Subiectul a fost discutat, printre altele, și în cadrul unei conferințe organizate de reprezentanții FSSR la Cluj-Napoca. La discuțiile de atunci a participat și corespondentul nostru din regiune, Demostene Șofron. Potrivit acestuia, a fost adus în discuție faptul că agresiunile asupra cadrelor medicale sunt subraportate. În acest context, s-a reamintit că, atunci când are loc o agresiune, unitățile medicale trebuie să depună plângeri penale împotriva făptuitorilor. 

Pe de altă parte, prin intermediul avocaților săi, Colegiul Medicilor din România (CMR) poate oferi asistență juridică medicilor agresați în timpul exercitării profesiei medicale. Pentru a beneficia de acest sprijin, medicul agresat trebuie să depună o cerere la registratura CMR sau să o transmită pe adresa de e-mail medicagresat@cmr.ro. Cererea trebuie întocmită după ce, în prealabil, medicul a reclamat agresiunea la poliție.

 

„Nivelul de violență în societate a crescut foarte mult”

De-a lungul timpului, dr. Eugen Hriscu, medic psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor, a coordonat centre pentru tratamentul dependenței de heroină, unde exista riscul apariției conflictelor între pacienți și medicii curanți. Cu toate acestea, a reușit să o facă fără a avea astfel de probleme. L-am rugat să ne vorbească despre metodele pe care le-a aplicat în aceste centre, despre direcțiile care pot fi urmate pentru a înăbuși din fașă astfel de conflicte, dar și să ne facă o radiografie a mecanismelor din spatele reacțiilor agresive față de cadrele medicale.

Problematica agresiunilor împotriva cadrelor medicale trebuie privită din mai multe unghiuri, mi-a explicat doctorul Hriscu. În primul rând, sunt cauze exterioare procesului medical: „Nivelul de violență în societatea românească a crescut foarte mult, încurajat de social media, modelat la televizor și de oamenii politici și vedetele care acționează ca exemple de cum să obții ce ai nevoie. Un alt element este scăderea nivelului de educație cuplat cu o creștere a problemelor de sănătate mintală – cu scăderea rezistenței la frustrare și a capacității de a exprima verbal stările emoționale, în loc de a trece la act”. 

În context medical, spune el, există o prăbușire a încrederii în medici și în calitatea actului medical: „Aici, principala cauză o constituie lipsa unor reforme de structură a sistemului care rămâne piramidal, concentrat în câteva centre și câteva persoane care adună foarte multă putere și foarte multe resurse, în timp ce restul sistemului se zbate între irelevanță, incompetență și mici insule de rezistență eroică. Această situație favorizează presiunea pe câteva servicii (foarte puține), plățile informale, favoritismele, ceea ce creează sentimentul de nedreptate și neîncredere”. 

În același timp, a adăugat acesta, prăbușirea situației economice – care face ca mulți oameni să se găsească în afara sistemului public de asigurări de sănătate –, cuplată cu lipsa de relevanță a sistemului de îngrijiri primare de sănătate, face ca multă lume să se adreseze sistemului de primiri urgențe, unde se adună cazuri grave, multă suferință și lipsă de înțelegere de ambele părți. „În acest context, violența devine atât singura modalitate de a obține ceea ce ai nevoie împotriva unui sistem perceput ca nedrept și discriminator cu cei nevoiași, cât și o răbufnire a unor energii acumulate, un mod de a exista într-o societate în care violența se regăsește peste tot – de la colțul străzii la ședințele Parlamentului”, a punctat dr. Eugen Hriscu. 

Cum favorizăm interacțiunile pozitive

Având în vedere toate acestea, și mecanismele de prevenire a unor posibile interacțiuni conflictuale ar trebui să aibă în vedere anumite elemente. „E nevoie să gândim violența ca pe un simptom, un eșec al funcționării interumane la nivel de serviciu medical și de societate. Soluțiile nu pot fi exclusiv polițienești, dimpotrivă, cu cât vom acționa mai punitiv, cu atât va crește falia între probleme și soluții reale. În cuvinte puține, soluția este o combinație între crearea unui cadru de reguli de funcționare ferm, just, predictibil, valabil deopotrivă pentru pacienți, cât și pentru angajați și aplecarea cu înțelegere și căldură către pacientul care vine cu boala și suferința sa”, a precizat dr. Eugen Hriscu. 

În acest context, el a adus în discuție importanța desfășurării unor programe pentru cadrele medicale care să abordeze comunicarea cu pacientul, cu aparținătorii, modalități de gestionare a conflictului. „Echipele medicale ar trebui să treacă prin cursuri de comunicare, înțelegere a particularităților culturale și etnice, management al conflictului și al stresului. În urmă cu aproape 10 ani, am dezvoltat o intervenție pentru echipa UPU de la Spitalul «Sf. Pantelimon» care se confrunta și atunci cu cazuri frecvente de conflict la camera de primiri urgențe. Am inclus și o ședință la care a participat o profesoară de etnie romă care ne-a vorbit despre diferențele culturale și modul de a aborda familiile rome care vin cu un mod particular de a vedea lumea, mod format în decenii de discriminare și marginalizare. Astfel de programe sunt esențiale și participarea la ele ar trebui să fie obligatorie.”

NU PUTEM PUNE RESPONSABILITATEA PE UMERII CADRELOR MEDICALE, E NEVOIE SĂ ÎNȚELEGEM CĂ SUNTEM CU TOȚII PARTE DINTR-UN SISTEM COMPLEX ȘI CĂ SOLUȚIILE TREBUIE SĂ FIE SISTEMICE. 

Angajarea de psihologi, asistenți sociali sau mediatori calificați din societatea civilă (foști pacienți, studenți, membri ai diverselor ONG-uri) poate fi de asemenea de ajutor. Aceștia din urmă au fost de altfel și cei spre care s-a îndreptat și doctorul Hriscu din postura de coordonator al unui centru pentru tratamentul adicțiilor: „În perioada critică după deschidere, când neîncrederea în noul centru era maximă și potențialul de violență ridicat, am cooptat în echipă doi foști pacienți, membri ai unei organizații non-guvernamentale care apăra drepturile consumatorilor de droguri, cu scopul de a acționa ca o placă turnantă între personal și beneficiari și de a facilita comunicarea”. O altă inițiativă a vizat implementarea unor reguli clare de participare la procesul terapeutic, mai precis, imprimarea unui material sub forma unei înțelegeri pe care pacientul o semna la intrarea în program.

Protejarea medicilor, de la proceduri la dispoziții legale

La nivel legislativ, indiferent că agresiunea provine din partea medicilor ori a pacienților, aceasta se sancționează în acord cu dispozițiile legale aflate în vigoare, ne-a explicat colaboratoarea noastră, av. Geanina Vera Poroșnicu. Astfel, în conformitate cu art. 652 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „amenințarea săvârșită nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directă contra unui medic, asistent medical, șofer de autosanitară, ambulanțier sau oricărui alt fel de personal din sistemul sanitar, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”. 

Dacă fapta este comisă de medic, asistent medical etc., pedeapsa este mai mică, fiind cuprinsă între 4 luni și 1 an și 4 luni. Astfel, legiuitorul consideră amenințarea cadrului medical ca fiind mai gravă decât atunci când fapta este comisă chiar de către doctor. În ambele cazuri, poate fi aplicată pedeapsa amenzii, ceea ce exclude privarea de libertate. În cadrul agresiunilor existente între cele două categorii, putem include și alte infracțiuni. Lovirea sau alte violențe săvârșite împotriva unui profesionist medical se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Însă, dacă aceste fapte sunt comise de cadrul medical, limitele pedepsei vor fi cuprinse între 8 luni și 4 ani de închisoare, în funcție de circumstanțe.

Pe de altă parte, în prezent, s-a propus modificarea legislației din Codul Penal, fiind dezbătută ideea ca, la infracțiunea de ultraj, să fie introduși și medicii, astfel încât să existe descurajare față de actele de violență care ar putea fi comise împotriva profesioniștilor. Infracțiunile față de care medicii ar putea fi protejați printr-o astfel de modificare sunt amenințare, loviri sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, omorul. Totodată, în acord cu proiectul existent, limitele de pedeapsă ar trebui să se majoreze cu 50%. Deci, dacă este comisă o infracțiune de ultraj împotriva unui medic, pedepsele care vor fi aplicate făptuitorului vor fi mai mari.

Cum acționează Poliția

Procedural, în situațiile în care sunt raportate agresiuni împotriva unor medici, echipajul de poliție ajuns la fața locului verifică situația, constată dacă sunt îndeplinite condițiile săvârșirii unei infracțiuni, iar dacă aceasta există, se sesizează din oficiu, ne-a transmis biroul de presă al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR): „În cazul în care polițiștii constată că faptele sesizate sunt de natură contravențională, aplică în consecință măsurile legale conform Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi liniștii publice”. Ulterior, pot fi dispuse măsuri de ordin procesual (luate de organele de cercetare ale poliției judiciare) și măsuri de ordine calibrate în funcție de analiza situației operative sau datele și informațiile obținute în timp real. În plus, potrivit prevederilor Legii nr. 26 din 28 februarie 2024 privind ordinul de protecție, este reglementat un mecanism care să asigure victimei o protecție eficientă împotriva actelor de violență, prin emiterea ordinelor de protecție provizorii/ordinelor de protecție”. 

Reprezentanții IGPR au precizat că fiecare caz este analizat în funcție de particularitățile sale, iar „încadrarea juridică și măsurile dispuse sunt stabilite în raport cu probatoriul administrat”.  

În acest context, ei au prezentat și acțiunile întreprinse în cele două cazuri de agresiuni împotriva medicilor, din luna februarie, intens dezbătute și mediatizate în spațiul public – cel din Borșa și cel din Târgu Jiu: „La data de 20 februarie, în jurul orei 19:00, polițiștii din Borșa au fost sesizați prin apel unic de urgență 112, cu privire la faptul că un medic a fost agresat în incinta spitalului. Din verificările efectuate a reieșit faptul că, în timp ce acorda primul ajutor unei paciente, mai mulți membri de familie ai acesteia au intrat în încăpere, iar unul dintre aceștia l-ar fi agresat fizic, distrugându-i ochelarii de vedere medicului. Bărbatul a refuzat emiterea unui ordin de protecție provizoriu. La data de 22 februarie, în urma probatoriului administrat și a cercetărilor efectuate (...) față de bărbatul în cauză, a fost dispusă măsura reținerii pentru 24 de ore. Ulterior, în data de 23 februarie, bărbatul a fost prezentat magistraților care au admis propunerea de arestare preventivă. Bărbatul a fost reintrodus în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Maramureș. La data de 16 februarie 2026, în jurul orei 21:10, polițiști din cadrul Poliției Municipiului Târgu Jiu au fost sesizați în mod direct cu privire la producerea unui incident la secția UPU a Spitalului de Urgență Târgu Jiu, în urma căruia a fost întocmit dosar penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj și tulburarea ordinii și liniștii publice. Ulterior, au fost continuate cercetările de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, două persoane au fost reținute pentru ultraj, ulterior acestea fiind plasate sub control judiciar pentru 60 de zile. Totodată, persoanelor în cauză le-au fost montate dispozitive electronice de supraveghere”.