Conform unei glume medicale moderne, vom avea tot mai multe medicamente pentru disfuncţia erectilă și tot mai multe implanturi cu silicoane în scop estetic, dar nu vom mai ști ce să facem cu ele. Totul – consecinţă a creșterii prevalenţei afecţiunilor degenerative la nivel cerebral, afecţiuni tot mai evidente odată cu creșterea duratei de viaţă.

        Medical vorbind, avem trei tipuri principale de demenţă:

• demenţa Alzheimer – cea mai frecventă demenţă (la ora actuală reprezintă între 50% și 70% dintre cazuri); pacientul uită în special semnificaţia cuvintelor, are dificultăţi în a găsi cuvinte potrivite și o capacitate redusă de prelucrare simultană a informaţiilor;
• demenţa frontotemporală – se poate întâlni și la persoane mai tinere (40-45 de ani); printre simptome se numără: anxietatea, depresia, dificultăţile de comunicare, tulburările de comportament cu scăderea inhibiţiilor, reducerea empatiei faţă de alţi oameni, retragerea și izolarea socială, comportamentul obsesiv-compulsiv, incapacitatea utilizării limbajului abstract și a simbolurilor, semnelor abstracte;
• demenţa vasculară (senilă), urmare a unor microinfarcte cerebrale care determină atrofia focală a regiunilor cerebrale implicate în gândirea logică, ceea ce are ca rezultat încetinirea gândirii și deteriorarea gravă a atenţiei. Simptomele principale sunt: pierderi de memorie, dificultăţi de limbaj și dificultăţi de înţelegere, schimbări de dispoziţie și modificări de comportament.

        Alte tipuri de demenţă sunt demenţa cu corpi Lewy, demenţa asociată infecţiei cu HIV (tot mai rar întâlnită, datorită noilor terapii antiretrovirale), din boala Parkinson, din boala Creutzfeldt-Jakob, boala Huntington, paralizia progresivă supranucleară, demenţa din bolile prionice și neurosifilisul. În practică putem întâlni cazuri în care se combină mai multe tipuri de demenţă.

        Există tratamente care încetinesc semnificativ progresia demenţei, iar la ora actuală se caută modalităţi de prevenire și de depistare precoce a acestei afecţiuni.

Tulburările de somn, cauză ori consecinţă

        Studiile efectuate în Statele Unite pe cohorte mari de pacienţi urmăriţi pe mai mulţi ani au arătat că tulburările de somn pot fi un factor de risc sau un semn de avertizare al declinului cognitiv. Mai mult, coșmarurile la adulţii sănătoși de vârstă mijlocie și de peste 65 de ani pot fi un factor de risc independent pentru declinul cognitiv și demenţă, în special la bărbaţi.

        Un alt studiu recent bazat pe o populaţie de aproape 2.000 de adulţi în vârstă care nu sufereau la începutul cercetării de demenţă a arătat că prea mult somn și prea mult timp petrecut în pat pot crește riscul de a dezvolta demenţă, în special de tip Alzheimer. Conform studiului, riscul a fost cu 69% mai mare la cei care dormeau mai mult de 8 ore pe zi, faţă de cei care dormeau 7-8 ore pe zi, și de două ori mai mare pentru cei care se culcau înainte de ora 21:00, faţă de cei care se culcau la 22:00 sau mai târziu. Aceste asocieri au fost cele mai pronunţate la persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 și 74 de ani și la bărbaţi.

        Două studii recente confirmă rezultatele cercetărilor anterioare care sugerau că durata extremă a somnului (prea mult sau prea puţin), fragmentarea somnului și somnolenţa excesivă în timpul zilei sunt asociate cu declinul cognitiv și demenţa.

        Alte cercetări au relevat că pierderea mirosului indică faptul că în decurs de până la cinci ani ar putea debuta o demenţă de tip Alzheimer, în special la femei.

ȘAH, MUZICĂ ȘI DANS

Comisia Lancet estimează că 40% dintre cazurile de demenţă ar putea fi prevenite sau amânate prin abordarea factorilor de risc cunoscuţi asociaţi stilului de viaţă. De aceea, la ora actuală se urmărește prevenirea acesteia printr-o abordare multimodală axată pe riscurile comportamentale modificabile.

În cazul demenţelor, aceste intervenţii tind să includă antrenamentul creierului, exerciţiile fizice și nutriţia. Neurologii și psihiatrii moderni vorbesc despre „rezervă cognitivă”, văzută ca o „sănătate organică a creierului”. Creșterea rezervei cognitive și gestionarea activă a sănătăţii organice a creierului ar trebui să fie în fruntea listei strategiilor de prevenire a bolii Alzheimer în special, dar și a celorlalte demenţe.

Antrenamentul creierului implică activităţi cu consum mare la nivel cerebral (șah, cuvinte încrucișate etc.), dar și dezvoltarea gândirii abstracte și a sentimentelor (muzică, poezie, pictură sau desen etc.). În mod evident, acesta îmbunătăţește în mod direct funcţionalitatea și sănătatea organică a creierului. Studiile funcţionale RMN și EEG arată o viteză îmbunătăţită de procesare a informaţiilor după astfel de activităţi.

Reglarea somnului (somnul de calitate) are efecte benefice în prevenirea demenţelor.

Exerciţiile fizice sunt utile pentru prevenirea și ameliorarea acestora prin creșterea tonusului fizic, dar și psihic. Studiile arată că întreruperea bruscă a activităţilor la pensionarea pacienţilor poate declanșa apariţia simptomelor demenţei. De aceea, pensionarea nu trebuie să însemne retragerea totală din activitate.

Dintre activităţile fizice cele mai recunoscute ca având efect anti-aging cerebral sunt dansul și tenisul de masă, întrucât solicită cel mai mult coordonarea corpului și intensificarea activităţii cerebrale. Dar orice activitate fizică are efecte benefice antidemenţă, de aceea sportul este recomandat la orice vârstă.

Beneficiile consumului de pește gras

        Nutriţia este o parte importantă în prevenirea demenţei. Este deja bine cunoscut faptul că un consum ridicat de acizi grași polinesaturaţi Omega-3 (PUFA) este asociat cu volume mai mari ale hipocampului, ceea ce face ca adulţii sănătoși de vârstă mijlocie să aibă un raţionament abstract mai bun. Rezultatele studiilor sugerează că beneficiile de stimulare a creierului prin PUFA Omega-3 încep de la vârsta mijlocie. Principalele surse alimentare de Omega-3 includ peștele gras, cum ar fi somonul și sardinele. Din păcate, noi, românii, suntem deficitari în consumul peștelui. De aceea consider că populaţia generală ar trebui încurajată să-și mărească aportul de Omega-3 fie printr-o dietă bogată în pește – preferabil –, fie prin suplimente.

        Alte studii indică faptul că o dietă cu suplimente de tipul multivitamine-multiminerale are un efect benefic asupra sănătăţii mintale prin reducerea declinului cognitiv asociat vârstei. Cercetătorii au descoperit că aceste suplimente au efecte de protecţie similare atât pentru memorie, cât și pentru funcţia executivă.

Îngrijirea sănătăţii dinţilor

        O altă direcţie de prevenire este tratarea afecţiunilor care potenţează apariţia acestora. Studii recente indică faptul că sănătatea parodontală precară și pierderea dinţilor pot crește riscul de declin cognitiv și demenţă. Rezultatele unei revizuiri a 47 de studii au arătat că apariţia parodontozei, pierderea dinţilor, apariţia pungilor parodontale profunde și pierderea osului alveolar au fost asociate cu un risc cu 23% mai mare de declin cognitiv și cu un risc cu 21% mai mare de demenţă. Mecanisme potenţiale care ar putea explica asocierea dintre boala parodontală și declinul cognitiv ar putea fi:

• inflamaţia parodontală – poate contribui la neuroinflamaţie, care este în sine un factor de risc pentru demenţă;
• agenţii patogeni parodontali pot avea un efect direct asupra creierului, afectând astfel cogniţia, dar mecanismele exacte sunt în prezent neclare;
• disfuncţia masticatorie secundară pierderii dinţilor poate duce la deficite nutriţionale ulterioare.

        Din fericire, sănătatea parodontală poate fi menţinută prin măsuri de auto-îngrijire și prin utilizarea regulată a serviciilor de bază de sănătate orală.

        Din datele cunoscute până acum se știa că diabetul zaharat, prin complicaţiile sale, poate fi un factor agravant pentru demenţe prin creșterea aterogenezei, producerea de microinfarcte cerebrale, apariţia corpilor cetonici etc. Studiile actuale arată că thiazolidinedionele, cum ar fi pioglitazona, dar și clasicul metformim, par a fi protectoare împotriva demenţei, în timp ce sulfonilureicele par să crească riscul de demenţă la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

        Toate aceste studii despre profilaxia și depistarea precoce a demenţei se înscriu în efortul medicinei actuale de a da ani vieţii și viaţă anilor.