În lumea sportului de performanţă, testarea antidoping poate schimba clasamente și destine. Rutina testărilor care pot identifica aleatoriu uzul și abuzul de substanţe interzise în rândul olimpicilor ori sportivilor înscriși în competiţii naţionale și internaţionale joacă un rol esenţial în menţinerea integrităţii sportivilor, a sănătăţii lor, dar poate influenţa radical stabilitatea emoţională a acestora și a echipelor lor. O suspiciune rezonabilă de dopaj exclude sportivul din competiţii și impune retragerea tuturor drepturilor și privilegiilor pe care acesta le deţine în urma performanţelor sale. O suspiciune publică de dopaj poate frânge o carieră. Un act de dopaj însă influenţează radical și inechitabil deznodământul unei competiţii ori poate ucide sportivul.

Tentaţii greu de stăpânit

O substanţă care optimizează efortul sportivului și atrage victoria este o tentaţie greu de stâpânit. Ciclistul britanic Tom Simpson, ale cărui performanţe au atras admiraţia lumii întregi, a murit în timp ce pedala, într-o zi caniculară de iulie a anului 1967. Avea 29 de ani. Testele ulterioare aveau să arate că sportivul folosise o combinaţie de amfetamine și alcool, un cocteil diuretic menit să crească performanţa fizică. În condiţii de caniculă și efort excesiv (urca pe Mont Ventoux, una dintre cele mai grele căţărări cicliste din lume), combi­naţia s-a dovedit fatală. Testările antidoping nu fuseseră încă inventate, iar astfel de eforturi supraomenești treceau drept sacrificii, uneori necesare, ale sportivilor.

În 2012, adică 45 de ani mai târziu, ciclistul Lance Armstrong, multiplu câștigător al Turului Franţei, avea să fie acuzat și sancţionat pentru dopaj. Raportul agenţiei americane de profil avea să menţioneze cazul Armstrong drept „cel mai sofisticat, profesionist și de succes program de dopaj pe care l-a văzut vreodată sportul”.

Substanţele interzise de Organizaţia Mondială Anti-Doping (WADA) de la un an la altul sunt văzute ca poţiuni magice de succes: cresc rezistenţa la efort și pot aduce victoria la care fiecare sportiv râvnește. Testele antidoping, pe de altă parte, au un impact semnificativ asupra performanţei sportivilor, prin misiunea pe care și-o asumă: eliminarea substanţelor interzise din sport și o competiţie echitabilă, unde performanţa este determinată de antrenamente, talent și strategie, nu de substanţe chimice.

Atenţie sporită la suplimentele și medicaţia folosite

Simona Radiș este o canotoare româncă. Este campioană europeană și mondială, la dublu vâsle (2022), titluri pe care le împarte cu colega ei, Ancuţa Bodnar. Simona a trecut de mai multe ori prin rutina testărilor antidoping, pe care le găsește utile în devenirea sportivului: „Testările au devenit o parte normală din activitatea pe care o fac. Iar faptul că acestea au loc constant îl fac pe sportiv să fie mai atent și mai responsabil în legătură cu suplimentele pe care le utilizează. Aceste controale nu trebuie văzute ca niște poveri sau stres, fiindcă nu urmăresc să facă rău nimănui, ci dimpotrivă, să se asigure ca șansele de joc sunt egale și nimeni nu trișează.

Nu îmi aduc aminte exact când a fost ultima testare, acum o lună cred. Totul a decurs foarte normal. De la ciocănitul în ușă dimineaţa la ora 6:00, la etapele prin care am trecut până la sigilarea probelor și ultima semnătură dată. Sunt foarte deschisă cu agenţii trimiși și astfel întreg procesul ajunge să fie unul destul de scurt. În ceea ce privește rezultatul, nu am fost niciodată stresată în legătură cu acesta. Fiind mereu foarte atentă la suplimentele și medicaţia pe care le folosesc și respectând regulile jocului, toate testele făcute au ieșit curate”.

Sportivii care recurg la dopaj pentru a-și îmbunătăţi performanţa sunt descurajaţi de riscul dramatic asupra sănătăţii. Utilizarea steroizilor anabolizanţi, de exemplu, poate duce la probleme cardiace, afecţiuni hepatice și dezechilibre hormonale. În plus și adesea chiar mai important, un test pozitiv sau o suspiciune întemeiată de dopaj duce la suspendarea activităţii de sportiv și la sancţiuni severe, care adesea pun o presiune mai mare decât ameninţarea sănătăţii. Consecinţele depistării unor substanţe interzise în organism sunt devastatoare pentru cariera unui sportiv de performanţă.

Strategia psihologului care lucrează cu lotul olimpic

Alina Gherghișan este psihologul olimpicilor României, iar efortul de prevenţie faţă de abuzul de substanţe interzise face parte din strategia sa de lucru: „Lupta împotriva dopingului este esenţială pentru sănătatea sportivilor, fairplay-ul și integritatea sportului, precum și pentru sănătatea publică. Testele antidoping joacă un rol esenţial în menţinerea acestor valori. În acest sens, educaţia timpurie și conștientizarea importanţei respectării regulilor antidoping sunt esenţiale pentru prevenirea incidentelor nefericite și pentru asigurarea unui mediu sportiv corect și sănătos.

În cazul în care sportivii sunt găsiţi pozitivi la testele antidoping, carierele lor se pot încheia subit și dramatic, chiar dacă uneori este vorba de erori sau de contaminări accidentale. Situaţiile dramatice, precum cea a Andreei Răducan, pot duce la probleme de sănătate emoţională, afectând în mod negativ viaţa sportivului.

Ciclistului Lance Armstrong i-au fost retrase toate titlurile și a fost exclus din ciclism pentru toată viaţa. Povestea lui ilustrează cum utilizarea sistematică a dopingului poate duce la o distrugere a reputaţiei și carierei unui sportiv, chiar și a celor consideraţi iniţial ca fiind printre cei mai mari din istorie, deci practic la decăderea lor.

Un exemplu pozitiv este însă cazul lui Usain Bolt, care a câștigat multiple medalii de aur la Jocurile Olimpice, fiind testat regulat pentru substanţe interzise. Rezultatele sale excepţionale au fost atinse printr-o combinaţie de talent, antrenament, dedicare și bucuria de a face ceea ce știi să faci cel mai bine, demonstrând că performanţa de vârf este posibilă fără a recurge la doping”.

Corectitudinea competiţiilor

Unul dintre principalele obiective ale testelor antidoping este asigurarea corectitudinii competiţiilor sportive. Dopajul distorsionează rezultatele acestora și încalcă principiul de joc corect. În absenţa unor măsuri eficiente de control, sportivii care utilizează substanţe interzise ar avea un avantaj nedrept, subminând astfel spiritul competiţiei. „Sunt foarte importante testele fiindcă doar așa se poate concura în condiţii egale și corecte. Din păcate, mai sunt și sportivi care vor să trișeze și singurele care opresc aceste încercări sunt controalele doping. Derularea este una clară, cu etape și trebuie respectată. Sportivul doar urmează pașii. Cât despre rezultat, acesta nu poate fi influenţat de sportiv. Este influenţat doar de ceea ce a consumat el până în momentul recoltării”, spune Simona Radiș.

Gabriela Andreiașu, director general al Agenţiei Naţionale Anti-Do­ping, insistă asupra eforturilor de prevenţie și pornește de la premisa de bună intenţie a sportivilor, care au la îndemână pârghii legale de a se apăra în cazul contaminării sau utilizării neintenţionate ori a sabotajului. Câtă vreme sportivul are la îndemână instrumente de educaţie, prevenţie, formare, precum și drepturi extinse de apărare în instanţă, regulamentele antidoping ale organizaţiilor naţionale și internaţionale rămân nenegociabile: „Când un sportiv primește un rezultat, fie că este de la o contaminare, fie că a luat cu intenţie o substanţă interzisă, el este vinovat de încălcarea reglementărilor antidoping. Atât timp cât substanţa este în corpul tău, ești strict răspunzător de ceea ce este acolo și trebuie să demonstrezi cum a ajuns în corpul tău. Primele întrebări care se pun sportivilor sunt următoarele: accepţi sau contești încălcarea reglementării antidoping? Accepţi sau contești că în corpul tău există substanţa? Probele de laborator nu mint. Proba recoltată de la sportiv se adaugă în două recipiente, a și b. Se analizează recipientul a, iar dacă iese un rezultat pozitiv, sportivul are dreptul să ceară analiza probei b, la același laborator care a confirmat testul și în prezenţa sportivului și a reprezentanţilor legali ai acestuia. Dacă și proba b iese pozitivă, nu mai poţi să spui că n-a existat în corpul tău substanţa respectivă. Dar poţi să demonstrezi cum a ajuns în corpul tău substanţa”.

Suspendarea – un impact devastator asupra sportivului

Odată declanșată procedura de suspendare, anchetă sau proces în caz de dopaj, impactul asupra carierei sportivului este devastator. În perioada de suspendare sportivul nu mai are voie în nicio calitate în activitatea sportivă, cu excepţia educaţiei antidoping. În ceea ce privește sportul, nu are voie să fie voluntar, administrator sau director în cadrul vreunui complex sportiv, nu poate fi arbitru și se desprinde complet pe sport. Dacă vrea să se menţină în formă pe perioada suspendării, sportivul nu are voie să se mai pregătească în bazele sportive finanţate de la bugetul de stat. O poate face în baze private pentru care plătește abonament. Nu mai primește nicio finanţare, nicio salarizare. Impactul asupra lui este emoţional, fizic, psihic, financiar și social.

Procedura de suspendare se declanșează nu numai în cazul depistării pozitive la testare, ci și la acumularea a trei avertismente pentru refuzul sau neparticiparea la testare. Practic, în ultimii cinci ani, trei sportivi români au fost suspendaţi pentru că nu au răspuns atunci când au fost căutaţi de ofiţerii antidoping, în intervalul specificat în sistemul internaţional ADAMS. Unul dintre aceștia este ciclistul Vlad Dascălu, suspendat pentru 17 luni din competiţii pentru abateri de localizare.

Riscuri și provocări

Pe lângă beneficiile evidente ale testelor antidoping, există și o serie de riscuri și provocări care fac esenţială relaţia sportivilor și a federaţiilor cu ofiţerii, cu autorităţile statului, ANAD sau WADA, precum și cu echipele medicale. Aceste riscuri, tocmai pentru că pot afecta carierele sportivilor și succesele echipelor, sunt analizate și cuprinse în proceduri.

Testarea antidoping este și un reper reputaţional: toţi cei care s-au remarcat prin performanţe redutabile au fost sau urmează a fi testaţi antidoping, iar rezultatele negative sunt o dovadă că sportul nu se dezminte când vine vorba despre corectitudinea jocului.

Agenţia Mondială Anti-Doping (WADA) a stabilit un set de reguli și proceduri care previn utilizarea substanţelor și metodelor interzise în sport și asigură competiţii corecte, în care sănătatea sportivilor devine o prioritate. Acestea sunt gestionate la nivel global, dar și local, prin Agenţia Naţională Anti-Doping (ANAD), agenţie guvernamentală, și presupun stabilirea unei liste actualizate anual a substanţelor interzise și coordonarea eforturilor antidoping la mai multe niveluri.

Componentele Regulamentului Antidoping

Lista substanţelor și metodelor interzise. Substanţele sunt clasificate în mai multe categorii, de la steroizii anabolizanţi, stimulente, diuretice până la opiacee.

Testarea și controlul dopingului. Sportivii sunt supuși testelor antidoping în mod aleatoriu, în afara sau în timpul competiţiilor. Testele pot fi efectuate prin analize de sânge și urină pentru a detecta prezenţa substanţelor interzise. Sistemul ADAMS (Anti-doping Administration & Management System) este o platformă globală în care sunt înscriși toţi sportivii ale căror performanţe îi fac eligibili pentru testare. Fiecare sportiv este obligat să completeze și să actualizeze trimestrial informaţiile sale de localizare, 7 zile din 7, 24 de ore din 24. În plus, sportivul prevede 60 de minute, în intervalul 05:00 – 23:00, în care se face disponibil pentru testare. În cazul în care sportivul nu este găsit pentru testare în acest interval, primește un avertisment de abatere de la regulament. La al treilea avertisment, sportivul este suspendat pentru doi ani.

Excepţii pentru uz terapeutic (TUE). În anumite cazuri, sportivii pot primi permisiunea de a folosi substanţe interzise pentru tratamente medicale necesare. Aceste excepţii sunt strict controlate și necesită aprobarea din partea comisiilor medicale competente.

Sancţiuni și proceduri disciplinare. Sportivii care sunt găsiţi vinovaţi de încălcarea regulamentelor antidoping sunt supuși unor sancţiuni care pot include suspendări temporare sau definitive, pierderea medaliilor și a premiilor, precum și interdicţia de a participa la competiţii viitoare.

Educaţie și prevenţie. Regulamentul antidoping include și măsuri de educaţie pentru sportivi și antrenori, promovând un comportament etic și conștientizarea riscurilor asociate cu dopajul.

Recoltarea este un proces care trebuie să-i asigure sportivului securitate, intimitate în staţia de control doping. Aceasta este un spaţiu format din trei zone: de așteptare, de lucru și toaletă. Dacă sunt mai mulţi sportivi într-o misiune de testare, aceștia rămân în camera de așteptare până când fiecare simte nevoia să emită proba. Atunci ajunge în zona de lucru, își ia echipamentul (kituri de testare) și, însoţit de ofiţeri de control doping de același sex, se dezbracă. Regulamentul menţionează acest detaliu, cu pantalonii sub genunchi și bluza ridicată, cu mânecile suflecate, astfel încât ofiţerul să aibă acces direct la sportiv, să vadă pe unde emite proba pentru a nu fi falsificată. Istoria sportului menţionează cazuri de falsificare a probelor care merg de la penisuri false la perfuzoare prinse pe corp. Din 2009, regulamentul a fost modificat în sensul că sportivii nu mai au la dispoziţie o oră din momentul în care au fost notificaţi pentru a ajunge la locul testării.

În cazuri specifice, se recoltează și probe de sânge. Pentru fiecare sportiv vor fi recoltate două probe care ajung în laboratoarele acreditate pentru testare. În cazul detectării unei substanţe din lista celor interzise, începe procedura de suspendare și verificare.