Până la așa-numita Revoluţie decembristă, în materie de cărţi esenţiale pentru specialitatea de Medicină internă chestiunea se așezase pe un anumit făgaș. În anii ’60 apăruse „Tratatul de Medicină internă” al profesorului dr. Ion Bruckner Sr., aflat într-o primă ediţie în două volume. Apoi, în 1973, printre primele cărţi pe care le-am cumpărat cu banii din solda lunară de student militar a fost volumul I al „Tratatului elementar de Medicină internă”, Editura Dacia, sub redacţia academicianului Octavian Fodor, rector al Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj. 

Deceniul următor a consemnat apariţia, la Editura Medicală, a „Tratatului de Medicină internă” (mai multe volume calate pe aparate și sisteme) sub redacţia prof. dr. Radu Păun. Apoi lucrurile au stagnat, Medicina internă intrând parcă în „silenzio stampa”. Profesorul dr. Ion I. Bruckner anunţa, de câţiva ani buni, apariţia unui tratat cu aceeași problematică, aflat azi în librării, apărut mai deunăzi la Editura Medicală – primul volum (într-un fel, o onorantă continuare, prin timp, a operei ilustrului său părinte).

Apariţie deloc surprinzătoare

Cred, așadar, că apariţia acestui monumental Tratat de Medicină internă (2024, 1091 pagini), la Editura ALL, sub redacţia prof. dr. Camelia C. Diaconu și sub egida Academiei Oamenilor de Știinţă din România, nu a putut decât să surprindă în modul cel mai plăcut. Cartea nou apărută beneficiază de condiţii grafice cu nimic mai prejos de cele ale unor cărţi occidentale și este „bine gândită”. 

Gestaţia volumului a durat doi ani și jumătate. Modul în care a reușit să pună de acord cei 100 de autori (49 de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, 51 de la toate celelalte Universităţi de Medicină din ţară), încât în final opera să „sune” uimitor sub bagheta dirijorului, îmi dă dreptul să cred că la început nu s-a apreciat îndeajuns dimensiunea aventurii livrești care începea (mă refer la telefoane, corecturi, re-redactări de capitole și multe altele). 

Invitaţie la reflecţie

Cartea este una necesară, bine structurată. O lucrare pe care îţi face plăcere nu numai să o răsfoiești, ci și să te și afunzi și să reflectezi adânc la lectura fiecărui capitol, care aduce informaţia la zi. Revin cu întrebarea, sper că nu obsedantă: era nevoie și de această apariţie în panoplia literaturii 
medicale de la noi? Eu cred că da!

„Tratatul”, după cum scrie și coordonatoarea lui în Prefaţă, „coagulează expertiza profesională a unor personalităţi ale lumii medicale academice din România (...) și reflectă fidel curricula de pregătire în rezidenţiatul în Medicină internă, precum și tematica pentru examenul de medic specialist, primar sau concursuri pe post, facilitând astfel pregătirea candidaţilor pentru examene dificile”.

Această apariţie editorială de excepţie vine să completeze golul imens aflat în pregătirea viitorilor specialiști în Medicină internă fiindcă, de ce să nu fim sinceri, o pregătire datorată doar canalelor media și eternului Google nu poate fi decât hilară. Închei și recomand călduros ca din biblioteca fiecărui profesionist – indiferent de specialitate –,  dar mai ales a tinerilor medici să nu lipsească această carte neapărat necesară.