Scăderea abilităţilor fizice și psihosociale duce la dizabilitate funcţională în rândul pacienţilor cu durere lombară joasă (1). Durerea lombară joasă, pe lângă durerile musculoscheletale, afectează din ce în ce mai mult pacienţii vârstnici, iar The Global Burden of Disease (1990-2010) estimează că a ajuns să afecteze 19,1 milioane de oameni (2).

Luând în considerare modelul biopsihosocial, pe lângă schimbările psihosociale legate de vârstă, cum ar fi scăderea toleranţei la durere, există și alţi factori care sunt asociaţi durerii lombare joase, iar cel mai important ar fi tulburarea depresivă (1).

Dacă tulburarea depresivă este întâlnită în prezent la aproximativ 17% din populaţia adultă, se pare că la pacienţii cu durere lombară joasă este întâlnită la 27-55% dintre cei cu această patologie (3).

Natura relaţiei dintre durere în această patologie a coloanei vertebrale lombare și tulburarea depresivă pare să fie una strânsă, fapt ce rezultă din manifestările somatico-psihologice care includ dizabilitatea fizică, tulburările anxioase, teama și chiar lipsa speranţei de a scăpa de durere (4).

Un mediator important al relaţiei dintre durerea lombară joasă și depresie este severitatea durerii. Pacienţii care resimt durere mai intensă sunt depresivi, lucru demonstrat de valorile scăzute ale scalelor folosite în screeningul simptomelor depresiei (3).

Cercetările în domeniu arată că dacă durerea scade în intensitate apare o îmbunătăţire a simptomelor depresive. Mai mult decât atât, bărbaţii tind să raporteze severitatea durerii mai mică, în timp ce femeile raportează niveluri mai crescute ale durerii și tind să fie mai depresive (5).

Rolul BDNF

Factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF – brain derived neurotrophic factor) este o neuroproteină distribuită la nivelul sistemului nervos central (figura 1). Ea joacă un rol important în modularea durerii de cauză inflamatorie și neuropată din sistemul musculoscheletal (1).

Mai mult decât atât, BDNF are un rol important în patogenia tulburărilor depresive legate de durere (6). Iniţial a fost izolat ca o proteină secretoare capabilă să faciliteze supravieţuirea neuronilor periferici, iar acum este recunoscut ca un factor capabil să regleze foarte multe funcţii, inclusiv supravieţuirea neuronilor, migraţia, diferenţierea fenotipică, creșterea axonală și dendritică, formarea sinapselor (figura 2).

În plus faţă de rolul lui esenţial în supravieţuirea, diferenţierea și dezvoltarea neuronilor, el are rol de reglare a plasticităţii și a comportamentului sinaptic (figura 3).

Recent, ultimele cercetări arată faptul că are un rol important în funcţii de cogniţie, în special în achiziţia și consolidarea memoriei. Se consideră că funcţia principală a BDNF-ului la adulţi este să reglementeze plasticitatea sinaptică, și nu doar să medieze supravieţuirea și creșterea celulară (9).

Sinteza BDNF-ului are loc în hipocamp și în neuronii corticali, iar distribuţia lui se face cu ajutorul receptorului TrkB (tirozin kinaza B) (10).
Așadar, funcţiile BDNF sunt mediate prin receptorul TrkB.

În sistemul nervos central efectele lui au fost focusate mai mult în regiunile creierului asociate cu cogniţia la pacienţii adulţi (figura 4).
La nivelul sistemului nervos periferic, BDNF are un rol crucial în supravieţuirea neuronului motor și în stimularea creșterii axonului neuronului motor.

În plus, este prezent și în celulele Schwann și are un rol important în viteza transmiterii neuronale, dar și în sinapsa neuromusculară (9).
BDNF există sub două forme/subdiviziuni: BDNF matur (mBDNF), iar acesta provine din precursorul lui, proBDNF (pBDNF).

Împreună, cele două forme dau BDNF-ul total (tBDNF). mBDNF este în cantitatea cea mai mare, dar se pare că ambele subdiviziuni își exercită influenţa asupra funcţionării și supravieţuirii celulare. BDNF este măsurat în ser și în plasmă (9).

Ultimele descoperiri evidenţiază faptul că scăderea funcţiei neuromusculare și a funcţiei fizice odată cu vârsta este parţial cauzată de deteriorarea sistemului neuronal, inclusiv de artrofia corticalei, de alterarea neurochimică, de pierderea de unităţi motorii și de funcţionalitate a unităţilor motorii rămase, de schimbările structurale ale joncţiunilor neuromusculare (9).

Scăderea progresivă a nivelului sistemic al BDNF odată cu înaintarea în vârstă poate contribui la deteriorarea sistemului neural, ca de altfel și a celui neuromuscular și a funcţiei fizice la pacienţii vârstnici (9).

Rolul exerciţiului fizic

Numeroase studii au demonstrat că nivelul sistemic al BDNF a
crescut la pacienţii care au efectuat exerciţii care au inclus în program și contracţii izometrice (10,12-16). Nivelurile plasmatice ale BDNF au crescut în special la pacienţii consideraţi non-fragili sau pre-fragili care au efectuat timp de 10 săptămâni exerciţii fizice (10).

Fragilitatea este considerată un sindrom al pacienţilor geriatrici care au trei sau mai multe din următoarele criterii: scădere în greutate neintenţionată, oboseală cronică, slăbiciune, mers încetinit, greoi și activitate fizică redusă.

De asemenea, creșteri ale nivelurilor serice ale BDNF s-au înregistrat și în rândul pacienţilor sedentari care au efectuat timp de 12 săptămâni exerciţii fizice (16). Unele studii au demonstrat că pe lângă creșterea nivelului seric al BDNF s-a înregistrat și creșterea masei musculare (14,15) și a funcţiei fizice (10,14,15).

Există totuși și studii care arată opusul tuturor celor menţionate mai sus, în care nu s-au observat modificări ale nivelurilor serice ale BDNF după 6-12 săptămâni de exerciţii fizice la pacienţii în vârstă (13,17-19). Mai multe studii în domeniu ar trebui desfășurate pentru a vedea dacă există o legătură între exerciţiul fizic și subdiviziunile de BDNF (9).

Cercetările privind implicarea BDNF în relaţia dintre durerea cronică lombară și exerciţiul fizic prezintă un interes crescut, mai ales ca urmare a faptului că durerea cronică lombară este din ce în ce mai frecventă și apare din ce în ce mai des la pacienţii tineri, iar adresabilitatea în centrele de recuperare pentru această patologie este în creștere în ultimii ani.

Material preluat din volumul „Reabilitare medicală – Actualităţi 2020”, editat de Viaţa Medicală.