Nu trebuie să uităm totuși că influența artei italiene s-a făcut profund simțită în tot restul Europei, inclusiv în spațiile mai puțin însorite ale nordului, cum sunt și cele în care s-a născut și a creat Albrecht Dürer (1471 1528), excepțional pictor și gravor, spirit enciclopedic și reprezentant de seamă al umanismului german. 

Omagiu adus unui artist remarcabil 

La 550 de ani de la nașterea sa, Biblioteca Academiei Române (BAR) a dorit să aducă un omagiu acestui artist remarcabil, prin prezentarea publică a întregii colecții de lucrări semnate de el, aflate în patrimoniul Cabinetului de Stampe al BAR, dar evenimentul a trebuit să fie amânat până în 2022 din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Intitulată „Albrecht Dürer. Gravura germană în secolul al XVI-lea”, expoziția este găzduită în sala Theodor Pallady până la sfârșitul acestei săptămâni, și reunește peste 150 de gravuri datând de la sfârșitul secolului al XV-lea și prima jumătate a celui de-al XVI-lea.

67 dintre ele au fost realizate de Dürer, celelalte aparținând unor contemporani ai săi, unii bucurându-se în posteritate de o faimă comparabilă cu a lui Dürer: Lucas Cranach, Hans Burgmair, Georg Pencz, Hans Sebald Beham etc.

Transpunându-ne în contextul temporal și geografic în care au fost create gravurile expuse, este ușor de înțeles motivul pentru care tematica abordată acoperă cel mai frecvent subiecte religioase, dar și filosofice ori mitologice, inspirate de antichitatea greacă și romană.

În contextul apariției și dezvoltării tiparului, interesul pentru reprezentarea în imagini gravate a unor scene cunoscute, care să ajute la o mai bună înțelegere a acestora, este cât se poate de justificat. 

Elemente încrustate în lemn sau cupru 

Artiștii au avut astfel oportunitatea să își pună creativitatea în sprijinul descifrării unor semnificații mai puțin evidente, putând totodată să încrusteze în lemn sau în cupru elemente specifice regiunilor lor, atât din perspectiva tipologiei fizionomiei și vestimentației modelelor umane alese, cât și prin prisma elementelor specifice spațiului german în materie de arhitectură și peisaj. 

Parcurgând expoziția, organizată cu profesionalism și pasiune de curatoarea Cătălina Macovei, vom remarca o serie de cicluri de gravuri, reunite sub titluri sugestive: „Apocalipsa Sfântului Ioan de Pathmos”, „Marile Patimi”, „Micile Patimi”, „Viața Fecioarei” etc. 

Reprezentările „Fecioarei cu Pruncul”, într-o mare varietate de decoruri și posturi, ne fac o trecere în revistă a simbolisticii utilizare în epocă, legate de semnificația în religia creștină a Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos, de învingerea răului și a păcatului, și de speranța mântuirii.

Pe de altă parte, nu mai puțin tulburătoare sunt și lucrările cu tematică mitologică, Nemesis sau Hercule, ori cele aparent profane, dar la fel de pline de încărcătură simbolică ce necesită pentru descifrare un privitor avizat. 

Pe de altă parte, posibilitatea de a-l privi pe Albrecht Dürer în dialog artistic cu contemporanii săi ne oferă ocazia de a explora și a înțelege mai bine imaginarul unei epoci istorice încărcate de frământări sociale și religioase, de nesiguranță și îndoieli, pe care artiștii le-au surprins măiestrit în lucrările lor.