Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Aricolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, filosof şi istoriograf, a avut preocupări pentru Medicină, în opera lui referirile la acest domeniu fiind numeroase. E posibil ca noţiunile respective să-i fi fost predate de Ieremia Cacavelas, preceptorul său, care era nu numai ieromonah, ci şi medic, cu studii la Padova, dar şi de Alexandru Mavrocordat – autor al unei lucrări despre circulaţia sângelui. Încât, rândurile de început ale monografiei INCURSIUNI ÎN ISTORIA PNEUMOLOGIEI DIN MOLDOVA, semnată de doctorii Cristian Didilescu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, profesor asociat la UMF Craiova, şi Traian Mihăescu, profesor de Pneumologie la UMF „Gr. T. Popa“ din Iaşi, nu surprind: „Primele menţiuni despre tuberculoză în ţara noastră se găsesc sub numele de «ohtică»,în scrierile lui Dimitrie Cantemir. Menţiunea lui Cantemir, care avea boala în familie, pledează pentru existenţa tuberculozei la noi cu mult înaintea sa, fiindcă oftica este descrisă de el cu simptomele caracteristice, ca o boală veche, cu perioadă lungă de manifestare, ce poate deveni cronică“. (...)
- apr. 9, 2010
În numerele trecute ale ziarului, am prezentat obiectivul din acest an al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) legat de eveniment: focalizarea atenţiei decidenţilor, mass-media şi populaţiei asupra condiţiilor de mediu în oraşe. Sloganul lansat de OMS: „1000 de oraşe, 1000 de vieţi!“.
Brasajul fără precedent al populaţiilor la nivel internaţional, comerţul global, producţia şi distribuţia bunurilor fac posibilă apariţia de focare epidemice oriunde şi oricând în lume, în decursul unui an calendaristic, călătoriile între zonele geografice ale globului acoperind pe orice distanţă maximum 24 de ore perioadă de incubaţie a celor mai mulţi patogeni; mai mult, extinderea focarelor epidemice la distanţă este nelipsită, în mai toate pandemiile cunoscute. Abilitatea de detecţie a sistemelor de supraveghere presupune o colaborare strânsă şi corectă internaţională (Andrea Ammon şi Henriette de Valk, 2008), fiind condiţie sine qua non. Supravegherea poate depăşi frontierele unei ţări şi poate cuprinde continente sau regiuni economice, exemplele subliniind preocuparea internaţională încă din a doua jumătate a secolului XX. (...)
- Hotărârea de Guvern privind derularea programelor naţionale de sănătate în anul 2010 a fost aprobată - Actul normativ reglementează structura programelor naţionale de sănătate, obiectivele acestora, modalitatea de finanţare, precum şi modalitatea de asigurare a medicamentelor şi materialelor sanitare. (...)
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Joi, 1 aprilie 2010, a avut loc la sediul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti o dezbatere publică, organizată de Ministerul Sănătăţii, pe tema introducerii tichetului de sănătate. În faţa unei săli ocupate în cea mai mare parte de reprezentanţii mass-media şi în care se făcea remarcată absenţa invitaţilor din partea Colegiului Medicilor din România, Colegiului Farmaciştilor şi ai Asociaţiilor Medicilor de Familie, dl dr. Cristian Irimia, secretar de stat în MS a prezentat principiile care stau la baza introducerii sistemului de coplată. Dsa a arătat mecanismul optim pentru realizarea îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi creşterea graduală a resurselor locale ca fiind introducerea tichetul pentru sănătate. (...)
- apr. 9, 2010
Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament „Dr. Victor Babeş“ anunţă organizarea sesiunii de comunicări Zilele ştiinţifice „Victor Babeş“, în perioada 3–4 iunie 2010. Tema principală a manifestării este „Hepatitele virale“. Sesiunea de comunicări ştiinţifice mai cuprinde o secţiune „Varia – Multidisciplinar: imunosenescenţa; infecţii la imunodeprimaţi, vaccinarea“ şi o secţiune poster. Preşedintele de onoare al manifestării este dl acad. prof. dr. Laurenţiu Mircea Popescu, director general al Institutului Naţional de Patologie „Victor Babeş“ din Bucureşti. (...)
Aventura ştiinţei a început în Grecia antică (acum mai bine de 2.500 de ani) şi s-a născut ca etică, cum ne-o spune şi Karl Popper, ca o căutare a adevărului, adică. Acest aspect, stabilit de arheologia cunoaşterii, ar trebui să fie suficient pentru a menţine o memorie filială a ştiinţei faţă de etică, oricât de disproporţionate şi de divergente le-ar fi ponderea şi evoluţiile. (...)
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
În mod surprinzător, cuvântul suferinţă lipseşte din dicţionarele medicale, chiar şi din cele cunoscute pe plan internaţional. Evident, acest paradox n-a trecut neobservat, dar încercările de a clarifica misterul s-au dovedit adesea fie simplificatoare, fie aducătoare de complicaţii. Aproape orice medic are o experienţă în materie de durere şi suferinţă, semnificativă după o perioadă de practică, iar cu trecerea timpului se adaugă durerea şi suferinţa proprii. (...)