Modificările demografice, creşterea densităţii populaţiei, sărăcia locuitorilor defavorizaţi din centrele urbane, in diverse zone geografice ale globului au fost semnalate, in ultimele două decenii, ca factori ai resurgenţei unor boli precum tuberculoza, dizenteria şi holera. Intre deceniul 5 şi cel ultim al secolului 20, populaţia globului a crescut de la 2,5 la peste şase miliarde, creşterea de varf fiind inregistrată in zona Africii şi Asiei. (...)

   Supravegherea vaccinărilor, siguranţa vaccinurilor reprezintă componente nelipsite şi vitale ale supravegherii bolilor prevenibile prin vaccinare. Extinderea fără precedent a imunizărilor prin vaccinare impune specialiştilor care lucrează în domeniu, oamenilor de sănătate publică, cunoştinţe şi informaţii la zi, atât pentru a-şi justifica motivaţia de practicieni, cât şi pentru a informa competent publicul – părinţi, tutori, adulţi – cu autoritate suficientă şi necesară pentru a contracara informaţiile eronate sau rău intenţionate. Supravegherea, monitorizarea siguranţei vaccinului este o specialitate distinctă a farmaco-epidemiologiei, a farmaco-vigilenţei (vaccino-vigilenţa), care supraveghează pasiv siguranţa produselor, medicamentelor, vaccinurilor. (...)

   În 1970, o comisie guvernamentală federală (SUA) a iniţiat dezbaterea privitoare la colectarea şi utilizarea datelor şi informaţiilor necesare desfăşurării activităţii de supraveghere a sănătăţii publice, cu obiectivul de a răspunde la întrebarea dacă supravegherea de sănătate publică trebuie sau nu să respecte criteriile etice, atâta vreme cât datele şi informaţiile privesc fiecare individ participant. Acest punct de vedere aduce în dezbatere dreptul la protecţia individuală şi presupune obţinerea consimţământului, a acordului de participare, pe baza informării asupra riscurilor de expunere şi a beneficiilor. Era necesar un punct de vedere, un răspuns la întrebarea dacă datele şi informaţiile, analiza trebuia să fie verificate de instituţiile etice care avizează supravegherea de sănătate publică, exclusă avizărilor. (...)

   Arsenalul chimioterapeutic şi antibiotic, imunizările active împotriva bolilor infecţioase prevenite prin vaccinare au indus în populaţie o falsă siguranţă, că bolile infecţioase şi transmisibile ar fi controlate. Deceniile recente au demonstrat greşeala acestei atitudini, exemple nenumărate (HIV/SIDA, malaria, tuberculoza, rezistenţa la agenţi cu acţiune antiinfecţioasă etc.) contribuind la recunoaşterea faptului că bolile infecţioase rămân principala cauză de morbiditate şi a doua cauză de deces, în lume. (...)

    Datele furnizate de supraveghere au reprezentat informaţiile care au asigurat monitorizarea, adaptarea strategiei şi progresul controlului eradicării. Setul minim de informaţii culese se referea la prezenţa noilor focare, la gradul de difuziune al izbucnirilor epidemice, la caracteristicile cazurilor după gen, vârstă şi status vaccinal. Deciziile strategice s-au bazat pe urmărirea indicatorilor de morbiditate şi mortalitate cu care se evalua progresul eradicării şi se justifica politica deciziilor şi conducerea programului. (...)

   Toxiinfecţiile alimentare reprezintă o problemă globală de sănătate publică. Determinate de peste 250 de patogeni cauzali, bacterii, virusuri şi paraziţi, toxiinfecţiile alimentare se manifestă printr-o simptomatologie comună care nu oferă posibilitatea diagnosticului etiologic; vomele şi diareea sunt nelipsite, insuficiente însă în a constitui un sindrom clinic care să poată fi atribuit tuturor toxiinfecţiilor alimentare.

   Supravegherea presupune deci cunoaşterea caracteristicilor fiecărui agent patogen, pentru a judeca contribuţia epidemiologică a alimentelor contaminate.(...)

  Eradicarea globală a variolei (1979) a scos în evidenţă rolul esenţial al supravegherii epidemiologice, instrumentul principal al programului – „creier şi sistem nervos“ – aşa cum s-a afirmat în concluziile multor manifestări ştiinţifice şi publicaţii.

  Convingerea şi încrederea în metoda supravegherii au influenţat decizia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de adoptare, în anul 1988, a celui de-al doilea program de eradicare globală a unei boli infecţioase transmisibile: poliomielita. (...)